Skip to main content

Zona Mării Negre este extrem de vulnerabilă, fiind un spațiu unde Rusia exersează „jocul fără reguli”, avertizează analistul politic Vladimir Socor, expert în cadrul Jamestown Foundation și unul dintre cei mai buni cunoscători ai spațiului est-european.  El a mai atras atenția că pe frontul estic al NATO, Ucraina joacă rolul de pivot, iar când Rusia a stăpânit Ucraina, a amenințat în mod direct Europa. Securitatea României depinde în mod direct de „scutul ucrainean”.

„Regiunea Mării Negre în contextul global al politicii rusești este teatrul principal al eforturilor Rusiei de a revizui status-quo-ul de după 1991. În această regiune se concetrează eforturile anti-status-quo ale Rusiei, cu succese pas cu pas pe care le vedem după 1991 încoace, în Azerbaidjan, Georgia, R. Moldova, Ucraina. Rusia dorește nu numai revizuirea status-quo-ului, dar și revizuirea regulilor de comportare în sistemul relațiilor interstatale. Regiunea extinsă a Mării Negre are funcția unui laborator pentru Rusia. Anume aici Rusia a suspendat de facto aplicarea dreptului internațional. Aici Rusia a introdus jocul fără reguli. Rusia introduce jocul fără reguli acum la scară europeană. Intervine în alegeri, în sistemele politice, în chestiunile de organizare administrativ teritorială, intervine în sistemele energetice, încearcă să introducă în mod neoficial un drept al Rusiei de a avea o voce în sistemele de decizie din Occident. Rusia desființează regulile de comportare în spațiul maritim și aerian limitrof și chiar din interiorul sferei de securitate occidentale. Mesajul Rusiei este: „Noi nu mai recunoaștem reguli comun acceptate, dar dorim renegocierea regulilor”, ca o parte generală a revizuirii status-quo-ului de după 1991. Ca prognoză putem deja să prevedem că în eventualitatea în care se ajunge la noi reguli de comun acceptate, Rusia va începe imediat să le violeze și pe acelea, conform tehnicii salamului: taie felie cu felie”, a declarat Vladimir Socor, în cadrul unei dezbateri organizate recent de Fundația Universitară a Mării Negre.

Rusia urmărește două proiecte de federalizare în Europa

Analistul a atras atenția că „sectorul sudic al frontului estic al NATO este cel mai vulnerabil, dar cu toate astea este mai slab apărat decât cel nordic, unde există o brigadă NATO multinațională, plus o brigadă americană. E un dezechilibru care se cuvine a fi rectificat”. El a adăugat că, începând cu 1991-1992, Marea Neagră a fost epicentrul conflictelor înghețate, în care Rusia a suspendat aplicarea dreptului internațional, ceea ce e un indiciu în plus de vulnerabilitate a zonei.

Potrivit acestuia, în afară de amenințările militare convenționale, a apărut războiul hibrid, care a început în Transnistria în 1991-1992, într-o formă rudimentară, dar care a fost ignorat de cancelariile occidentale.

Expertul a subliniat faptul că Rusia urmărește două proiecte de federalizare în Europa: pentru Republica Moldova, unde se urmărește un statut special pentru Transnistria, și în Ucraina, unde dorește aplicarea modelului din Donbas  și în alte provincii ale Ucrainei, pe baza unităților administrativ teritoriale existente.

„Ucraina în mod tradițional e o societate foarte haotică, cu potențial puternic de anarhie și tendințe centrifugare. Revoluția Portocalie a dus la exacerbarea diferențelor. Statul e atât de slab, încât nu controlează toate regiunile, care sunt fiefuri ale baronilor locali. Puterea centrală e în competiție cu puterile locale și astfel trebuie să negocieze să ajung la acord pentru a nu permite mișcările centrifuge. Statutul special în Donbas ar stimula o grămadă de mișcări similare”, a declarat acesta.

În Republica Moldova, din 2002-2005 când se discuta federalizarea, prin separarea Transnistriei, situația s-a înrăutățit. O astfel de mișcare ar putea declanșa o reacție în lanț, în enclave etnico-lingvistice ca Găgăuzia, Bălți sau Taraclia. „Moldova e mai vulnerabilă decât Ucraina, pentru că acolo conștiința națională este subdezvoltată. Ucraina are o reacție patriotică, de care guvernarea se teme. Dacă Moldova cedează prima în chestiunea statutului special, Rusia va folosi acest model ca precedent împotriva Ucrainei”, a explicat Vladimir Socor.

Potrivit acestuia, din păcate, însă, „pașii mici”  conduc treptat către desuveranizarea Moldovei pe malul stâng al Nistrului, prin îndepărtarea Transnistriei de Republica Moldova. „Baza politică a acestui proces este parteneriatul politic dintre Vladimir Plahotniuc și Igor Dodon. Plahotniuc a sperat că prin Dodon va obține bază de reconciliere cu Rusia”, a punctat analistul. Una dintre primele mișcări făcute a fost numirea omului lui Plahotniuc la conducerea Moldovagaz, cea mai mare companie din R. Moldova. În plus, noua legislație electorală duce la marginalizarea forțelor politice proeuropene.

„Scutul ucrainean este o precondiție vitală a siguranței României”

La întrebarea „Cum va arăta vecinătatea estică a României?”, orice prognoze ar fi hazardate sau riscante, fiindcă evoluțiile sunt foarte rapide. Totuși, în opinia sa, România, cel puțin pe termen scurt și mediu, este în deplină siguranță, nefiind amenințată direct de Rusia. „Precondiția acestei siguranțe relative pe termen scurt și mediu este o Ucraină independentă, eficientă, cu un stat pe deplin funcțional”, sub „o umbrelă protectoare nedeclarată, dar de facto, a SUA”, nu prin  NATO, fiindcă consensul statelor membre lipsește, ci prin eforturi individuale ale unor state care oferă asistență militară, transfer de tehnologii și antrenamentul trupelor ucrainene. „Bariera ucraineană pe care o avem din nou din 1991 este o precondiție vitală a siguranței României, nu doar externă, ci și a integrității politicii interne a sistemului românesc”, a subliniat Vladimir Socor.

El a explicat afirmația astfel: „În cazul unei vecinătăți directe cu Rusia, ar apărea motivații pentru unii actori din sistemul politic româniesc de a ajunge la tranzacții cu Rusia, uneori izvorâte și din intenții bune. E o paradigmă universală. Deci scutul ucrainean este o precondiție vitală a siguranței României”.

Locul jocului fără reguli

Regiunea Mării Negre a fost și până acum și va rămâne în continuare laboratorul experimentelor prin acest joc fără reguli. De aceea noi nu trebuie să acceptăm noțiunea de statut special care ar singulariza Ucraina și R. Moldova ca obiecte de experimente rusești. Atâta timp cât Rusia rămâne acceptată cu statutul de mediator, în Ucraina sau R. Moldova,  aceste tratative nu trebuie acceptate ca legitime. Nici cele derulate de OCSE, pentru că Rusia are drept de veto în OSCE. „Imperativul actual este de a conserva posibilitatea unei reglementări în interesul Occidentului în viitor. Acceptarea în viitorul apropiat a unei soluții favorabile Rusiei fie în Transnistria, fie în Donbas, ar bloca permanent o soluție în interesul comun al Occidentului, Ucrainei, Moldovei, României. Ar bloca soluții posibile în viitor. Imperativul este de a stopa marșul spre o soluție negativă actuală care ar periclita fatal o soluție pozitivă în viitor”, a punctat Vladimir Socor.

„România trebuie să poarte această cruce” cu R. Moldova

În ceea ce privește sprijinul pentru R. Moldova, expertul consideră că e cât se poate de firesc din partea României să acorde atenție mărită, din ce în ce mai mare, acestui stat. „E un lucru natural. Cu cât resursele României ca stat – economice, de competență – cresc, e firesc să își asume o responsabilitate față de R. Moldova, deoarece altfel apare acolo un vid de atenție politică, un vid economic, chiar de competență statală. Dacă Rusia și-ar asuma reponsabilitatea, să atașeze R. Moldova la Transnistria, ar fi un dezastru strategic pentru România. Pentru care altă țară este R. Moldova o prioritate? Pentru nicio țară. România trebuie să poarte această cruce. Se cere un mimimum de competență, de atenție politică și de responsabilitate pentru România, nu în nume propriu național, ci în calitate de membră a NATO și a UE”, consideră analistul.