România se află în fața celei mai mari provocări: aceea de a-și consolida rolul de mare producător de hidrocarburi pe piața europeană și de furnizor de securitate în aprovizionare pentru statele din jur. Pentru asta însă, avem nevoie de două lucruri: ca zăcămintele din Marea Neagră să fie puse în producție și ca proiectele Transgaz de dezvoltare a infrastructurii de transport să fie realizate.

  • La răscruce de drumuri

Contextul geopolitic este extrem de complicat: Rusia trage tare să finalizeze repede noi conducte care îi vor consolida monopolul în regiune și, implicit, influența politică asupra statelor pe care le aprovizionează. Că și cei de la Bruxelles se tem de ea, se vede: Gazprom tocmai a scăpat fără niciun euro amendă din cea mai amplă și mai lungă investigație antitrust deschisă vreodată de Comisia Europeană, în care s-a dovedit că opt state europene au avut de suferit puternic de pe urma practicilor abuzive ale gigantului rus.

Coaliția politică aflată la guvernare pare însă total desprinsă de acest film și își vede în continuare de interesele ei mărunte și meschine. Autoritățile responsabile de reglementarea sectorului de hidrocarburi sunt politizate și conduse de oameni fără niciun fel de experiență în domeniu, făcând de rușine o industrie care se mândrește cu o istorie îndelungată în domeniu, România fiind prima țară din lume care a înregistrat oficial producție de petrol.

NewsEnergy vă prezintă o sinteză a celor mai mai trei greșeli pe care le fac autoritățile statului român:

  1. Investitorii din Marea Neagră, ținuți în corzi

După ce au investit, din 2011 și până acum, 1,5 miliarde de dolari în explorări și prospecțiuni în perimetrele concesionate din Marea Neagră, gigantul american ExxonMobil și compania OMV Petrom, condusă de austriecii de la OMV, se pregătesc în toamna acestui an să ia decizia finală de investiții. Nu doar ei sunt însă actorii din zonă. Fondul de investiții Carlyle, în asociere cu BERD, ar fi vrut să înceapă producția chiar de la anul, având zăcăminte în zone mai apropiate de țărm, deci mai ușor de exploatat.

Nici acum însă Parlamentul nu a finalizat legislația offshore care să reglementeze operațiunile de producție din Marea Neagră, deși discuțiile între investitori și autorități au început încă din 2013. Mai mult, Comisia de Industrii din Camera Deputaților, de votul căreia depinde finalizarea Legii offshore, pare că va prelungi cel puțin până la toamnă adoptarea unei forme finale a legii. Riscurile nu sunt de neglijat: nervozitatea în rândul companiilor a crescut, iar amânarea unor decizii politice până la punctul când investitorilor le expiră calendarul pentru luarea deciziei finale ne-ar putea aduce în situația ca ei să renunțe și să plece. S-a mai văzut acest scenariu și în alte țări, cu proiecte strategice.

Partea cu adevărat proastă este că în toată această perioadă de tergiversare instituțiile statului nu au analizat care ar fi cea mai bună decizie în privința impozitării producției, care să fie în avantajul ambelor părți: și al statului, dar și al investitorilor. Autoritățile nu au făcut studii de impact bazate pe calcule privind rata de rentabilitate a investițiilor din Marea Neagră, comparativ cu proiecte similare din lume, și pe scenarii de evoluție a prețurilor.

De asemenea, discuțiile din Parlament pe marginea Legii de adoptare a OUG 64/2016 privind liberalizarea pieței gazelor au căpătat în Comisia de Industrii o formă care au pus pe jar investitorii. Când păream că vrem să mergem înainte în privința deschiderii pieței, mergem înapoi.

  1. Haos în instituțiile-cheie și politizare stupidă

De asemenea, o altă problemă majoră este haosul de la vârful instituțiilor-cheie din sector. Schimbările foarte dese de miniștri la Energie, Economie și chiar de premieri îi fac pe marii investitori să ia de la capăt de prea multe ori consultările, cu persoane nefamiliarizate cu domeniul, dar care vin cu propriile planuri, pe care le este însă teamă să și le asume până la capăt sau nu mai apucă. Problema e aceeași și când vine vorba de secretarii de stat. Colac peste pupăză, la Direcția Generală de Petrol și Gaze din cadrul Ministerului Energiei, tocmai a fost numit șef un expert în managementul deșeurilor, respectiv Cristian-Florin Gheorghe.

  • Un fost comerciant de carne la șefia ANRM

În afară de cele două ministere, mai sunt însă autoritățile de reglementare în domeniu, unde e haos total. De la începutul anului trecut, s-au perindat la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), cea care eliberează licențele și permisele, următorii: Gheorghe Duțu, Aurel Gheorghe, Iulian Offenberg, Gigi Dragomir și, pe final de an, Marius Carabulea. În ianuarie 2018, Sorin Gal a revenit la conducere, ca interimar, pentru ca apoi să preia cârma acestei instituții-cheie din nou Gigi Dragomir. Cine este acesta? Până în 2014 a fost doar un comerciant de carne, însă este cunoscut ca un apropiat al lui Ionel Arsene, șeful PSD Neamț, care l-a susținut pe liderul PSD, Liviu Dragnea, în campania electorală.

Gigi Dragomir este secondat, din postura de consilier personal, de Dorinel Ursărescu, fost deputat PSD și ALDE de Neamț, care are la activ până acum o condamnare definitivă de un an cu suspendare pentru fapte de corupție și este cercetat într-un alt dosar, tot pentru fapte de corupție, conform relatărilor din presă.

  • Un expert în deșeuri la ACROPO

Pe lângă ANRM, o altă instituție foarte importantă în relația cu companiile petroliere este Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO). Potrivit Legii nr 165/2016, ACROPO are rolul de a supraveghea operațiunile petroliere din Marea Neagră și de a limita apariția accidentelor ca urmare a derulării acestor activități.

Și la vârful acestei instituții schimbările au fost dese și ciudate. În prezent, ACROPO este condusă de Constantin Gheorghe, fost director la Grup Servicii Petroliere, al omului de afaceri Gabriel Comănescu. Acesta din urmă are propriile interese în Marea Neagră, având două perimetre concesionate, despre care însă nu se cunosc evoluțiile. Constantin Gheorghe a fost reinstalat în funcție de premierul Viorica Dăncilă pe data de 5 aprilie 2018, după ce anterior a mai condus instituția până în noiembrie 2017. Între timp, la șefia ACROPO s-au mai perindat: Iulian Offenberg – fost consilier al ministrului Economiei Andrei Gerea (ALDE), care s-a plimbat și pe la ANRM, Iulian Cliseru – soțul Speranței Cliseru, mâna dreaptă a Gabrielei Firea. În schimb, Iulian Cliseru a rămas în postul de vicepreședinte. Potrivit datelor din CV-ul său, este de profesie inginer mecanic și mai are o specializare de ofițer mecanic maritim.

Celălalt post de vicepreședinte este ocupat de anul trecut de către Vasile Gușatu, un fost șef la Poliția de Frontieră Giurgiu, în prezent pensionat din MAI și membru ALDE (puteți citi CV-ul său AICI).

Deși componența Consiliului de Administrație al ACROPO nu este afișată, Cristian-Florin Gheorghe, expertul în deșeuri proaspăt pus șef al Direcției de Petrol și Gaze în Ministerul Energiei, figurează în CV și cu funcția de membru în CA al ACROPO, începând cu luna aprilie.

  1. Companiile strategice, decapitalizate

De asemenea, cea de-a treia mare greșeală pe care o face statul român, și nu cel mai puțin importantă, este faptul că nu își urmărește interesele strategice prin companiile la care este acționar. Disperat după bani la buget, Ministerul Economiei, în calitate de acționar principal al Transgaz, operatorul rețelei naționale de transport al gazelor, insistă să ia de la companie și anul acesta peste 90% din profit, golind-o de resursele proprii pentru investiții, aceeași politică fiind aplicată și anul trecut. Reprezentanţii Transgaz au avertizat că va fi imposibilă finanţarea proiectelor strategice ale companiei, esențiale acum pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze ale României.

  • Concluzie

Dacă ratăm acest tren al investițiilor în Marea Neagră și al finalizării proiectelor de interconexiune cu vecinii, vom rămâne cu actualele zăcăminte aflate în declin, fără căi diverse de import/export al gazelor care să ducă la o piață lichidă și competitivă și, în final, la prețuri concurențiale. Ar fi stupid să ratăm această șansă, așa cum i-ar conveni grupului rus Gazprom și celorlalți actori care vor să își păstreze dominația pe piața internă a gazelor naturale.

(Sursa foto: Pixabay)

RECOMANDĂRI:

Expertul în deșeuri de la Oil Terminal a primit încă două funcții-cheie în domeniul gazelor naturale

Decizie majoră la Bruxelles: Gazprom scapă nesancționat pentru practicile abuzive

Interes uriaș pentru exportul gazelor din România în Ucraina, din 2019

Republica Moldova vrea să urgenteze lucrările la gazoductul Ungheni-Chișinău

Petro Poroşenko: Dacă Europa va susține Nord Stream 2, va hrăni monstrul care o urăște

Analiză Deloitte: România, un caz atipic în Europa privind obligația de tranzacționare centralizată a gazelor naturale