Proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, ce presupune construirea unei centrale nucleare de 462 MW pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune, ar putea necesita o investiție de 6–7 miliarde de dolari, a declarat premierul Ilie Bolojan, subliniind că decizia de a avansa depinde de găsirea unei formule de finanțare. În opinia sa, proiectele nucleare clasice de la Cernavodă rămân, în acest moment, mai fezabile.
Declarația a fost făcută în cadrul unei intervenții la Europa FM, ca răspuns la o întrebare venită din partea unui ascultător. Întrebarea a venit în contextul anunțului de ieri al Nuclearelectrica și al Ministerului Energiei privind aprobarea deciziei finale de investiție (FID) a proiectului SMR de la Doicești.
Șeful Guvernului a spus că proiectul este încă într-o fază de pregătire, după finalizarea studiului de fezabilitate. Proiectul de la Doicești presupune construirea a șase reactoare nucleare de câte 77 MW – deci o capacitate totală instalată de 462 MW, cu tehnologia NuScale.
Premierul: Finanțarea rămâne marea întrebare pentru proiect
Întrebat despre proiectul SMR, premierul a spus că reactoarele modulare mici presupun o investiție semnificativă și că, potrivit estimărilor disponibile, costul total ar putea ajunge la 6–7 miliarde de dolari.
Bolojan a subliniat că proiectul nu poate fi considerat unul „imediat”. Premierul a explicat că, deși proiectul a avansat în zona de pregătire (inclusiv prin studiul de fezabilitate), trecerea la faza de execuție depinde de un lucru simplu: de unde vin banii.
„Ieri, practic, conducerea Nuclearelectrica și cea a Ministerului Energiei au constatat că s-a terminat faza a doua. Este terminat un studiu de fezabilitate care arată că ar putea exista condiții în viitor pentru a se realiza această investiție. Aceasta ar însemna că în perioada următoare vor trebui identificate, dacă se vor identifica, surse financiare pentru a se realiza această investiție. Din câte rețin, este o sumă destul de mare, care înseamnă 6-7 miliarde de dolari. Și de asemenea, în planul de afaceri, va trebui calculat formula prin care această energie s-ar produce intră într-o zonă de consum. Etapa de investiții viitoare va trebui definitivată după ce se va găsi formula de finanțare”, a declarat premierul, la Europa FM.
Bolojan: Cernavodă pare mai fezabilă decât un proiect nuclear „de tip nou”
În același context, premierul a sugerat că proiectele nucleare clasice – precum Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă – sunt, în acest moment, mai ușor de justificat și implementat decât un proiect SMR, care rămâne o tehnologie relativ nouă și mai dificil de finanțat.
„Având în vedere suma foarte mare de bani care trebuie acoperită, având în vedere complexitatea unor astfel de proiecte și faptul că sunt la început, estimarea mea este că nu o să vedem, să spunem, o investiție imediată. Astfel de investiții durează ani, cinci ani, șase ani. Din punctul meu de vedere, având experiența anilor trecuți, investiția pe care o avem în curs de modernizare a reactorului 1 de la Cernavodă și de extindere a celor două noi reactoare (3 și 4 – n.r.) este o investiție care se bazează pe o tehnologie pe care am operat-o ani de zile, care este în piață și unde există astăzi surse de finanțare, care ne fac să credem că acest proiect pe nuclear, care e o sursă bună de energie pentru România în anii următori, e mai fezabil decât această investiție de tip nou”, a afirmat premierul, în interviul de la Europa FM.
Ministerul energiei, Bogdan Ivan, a declarat ieri, în comunicatul de presă care anunța luarea deciziei finale de investiție pentru proiectul SMR de la Doicești, că în următoarele șase luni proiectul intră într-o etapă de structurare financiară și consolidare a parteneriatelor. În această perioadă, vor fi definite mecanismele de finanțare și vor fi avansate discuțiile cu potențialii investitori pentru faza de execuție.
Mai multe informații despre calendarul de implementare anunțat ieri de Nuclearelectrica găsiți în articolul de mai jos:
SMR Doicești intră în faza de implementare: Nuclearelectrica anunță următorii pași
UPDATE: Cât costă proiectele Nuclearelectrica de la Cernavodă
Nuclearelectrica are două reactoare de 706 megawați care folosesc tehnologia canadiană CANDU. În 2024, Nuclearelectrica a semnat un contract principal de inginerie, în valoare de 3,2 miliarde de euro (3,80 miliarde de dolari), pentru construirea a încă două reactoare nucleare de 700 MW până în 2032, împreună cu un consorțiu format din patru firme, inclusiv compania americană Fluor Corp (FLR.N) și Sargent & Lundy.
De asemenea, Nuclearelectrica a semnat contractul principal de inginerie pentru extinderea duratei de viață a primului reactor, conectat la Sistemul Energetic Național în 1996, cu încă trei decenii, la un cost de aproximativ 1,9 miliarde de euro.
(Notă: Articolul a fost actualizat față de varianta inițială cu informații privind costul proiectelor în derulare de la centrala Cernavodă.)
SMR-urile – varianta mai mică a reactoarelor clasice
Reactoarele modulare mici (SMR) sunt reactoare nucleare de dimensiuni mai reduse decât cele clasice, proiectate pentru a fi construite în module, cu scopul de a reduce costurile și timpul de execuție.
Într-un interviu acordat recent NewsEnergy, Jacopo Buongiorno, profesor de Nuclear Science and Engineering la MIT și unul dintre cei mai cunoscuți experți internaționali în tehnologii nucleare avansate, explică de ce SMR-urile nu trebuie privite ca o „soluție magică” pentru tranziția energetică.
Potrivit acestuia, termenul Small Modular Reactor (SMR) se referă, în esență, la reactoare mai mici decât centralele clasice (de regulă 100–300 MW, față de aproximativ 1 GW la un reactor mare) și proiectate pentru o construcție modulară, în fabrică.
Buongiorno subliniază că SMR-urile nu sunt automat tehnologii de „next-generation”. Calea cea mai realistă pentru SMR-uri este, de fapt, o versiune „micșorată” a reactoarelor clasice cu apă ușoară, iar termenul SMR a devenit un termen umbrelă care include o gamă largă de tehnologii – inclusiv reactoare avansate cu agenți de răcire diferiți de apă.
De ce SMR-urile nu vor produce neapărat energie mai ieftină
În opinia expertului MIT, principala promisiune a SMR-urilor nu este prețul mai mic al energiei, ci reducerea riscului investițional: proiecte mai mici, mai simple, cu un capital inițial mai ușor de finanțat decât marile centrale nucleare.
„Este o posibilă soluție la faptul că mulți clienți nu sunt dispuși să cheltuiască, să spunem, 10 miliarde de dolari pentru un proiect, dar ar putea fi dispuși să investească 3 miliarde. Așadar, este o modalitate de a reduce riscul financiar al proiectelor, nu neapărat de a obține electricitate mai ieftină”, a explicat profesorul Jacopo Buongiorno.
Totuși, Buongiorno avertizează că, din punct de vedere al costului pe unitatea de energie produsă (EUR/MWh), SMR-urile tind să fie mai scumpe, din cauza economiilor de scară: un reactor de zece ori mai mare nu costă de zece ori mai mult, ci poate doar de cinci ori mai mult.
De aceea, SMR-urile sunt puțin probabil să fie competitive în piețele de electricitate. Cea mai mare valoare ar putea apărea în aplicații non-standard, unde consumatorii sunt dispuși să plătească un premium pentru energie fermă și decarbonizare — de exemplu căldură industrială, centre de date sau consumatori industriali captivi.
„Problema oului și a găinii”: de ce primele unități vor fi scumpe
Buongiorno mai explică și un blocaj structural: teoria reducerii costurilor prin producție de serie presupune fabrici specializate pentru producția SMR-urilor, însă aceste fabrici nu există încă și ar necesita investiții uriașe.
Investițiile sunt greu de justificat fără comenzi ferme, iar comenzi ferme sunt greu de obținut până când prețurile nu scad. În consecință, primele unități SMR vor fi, cel mai probabil, costisitoare, chiar dacă sunt mai mici decât reactoarele clasice, a mai explicat, în interviul acordat NewsEnergy, Jacopo Buongiorno, profesor de Nuclear Science and Engineering la MIT.
CITEȘTE INTERVIUL PE LARG AICI:
