Schimbările climatice nu mai reprezintă doar o amenințare pentru mediu. Ele au devenit un risc economic și financiar, afectează securitatea energetică, sănătatea populației și capacitatea de apărare a Europei. Pe măsură ce valurile de căldură, incendiile de vegetație, inundațiile și furtunile produc pierderi tot mai mari, o întrebare capătă o importanță critică: ce se întâmplă cu proprietățile, infrastructura și investițiile care nu mai pot fi asigurate?
Subiectul s-a aflat în centrul unei mese rotunde organizate pe 10 septembrie cu reprezentanții industriei europene de asigurări, la care a participat Kurt Vandenberghe, directorul general al Direcției Generale Politici Climatice a Comisiei Europene – DG CLIMA. Discuția a vizat reducerea decalajului de protecție climatică – diferența dintre pierderile economice provocate de fenomenele extreme și partea acoperită efectiv prin asigurări.
Mesajul transmis după întâlnire arată cât de profund se schimbă modul în care Europa privește riscul climatic:
„Clima așa cum o știam nu mai există. Afacerile nu mai pot continua ca până acum. Iar modul tradițional de a face asigurări nu va mai fi nici el sustenabil.”
Clima cu care eram obișnuiți se schimbă, iar vechile modele de business și de asigurare nu mai pot funcționa ca până acum. După o vară marcată de temperaturi extreme, incendii și pierderi economice în creștere, reziliența climatică nu mai este o opțiune sau o investiție care poate fi amânată, ci o necesitate economică, socială și financiară.
Ceea ce nu mai poate fi asigurat riscă să nu mai poată fi finanțat
Europa trebuie să acționeze simultan în două direcții: să continue reducerea emisiilor, pentru a limita agravarea schimbărilor climatice, și să se pregătească mai bine pentru efectele care nu mai pot fi evitate.
„După o vară devastatoare, marcată de caniculă, incendii de vegetație și pierderi economice tot mai mari, reziliența climatică nu mai este doar un deziderat. Este un imperativ economic, social și financiar. Europa trebuie să facă simultan două lucruri: să continue ferm procesul de decarbonizare – cea mai bună asigurare a noastră în fața unei clime mult mai ostile – și să se pregătească mult mai bine pentru efectele pe care nu le mai putem evita”, a subliniat directorul general al DG CLIMA.
În această ecuație, industria asigurărilor are un rol mult mai important decât simpla plată a despăgubirilor după producerea unei catastrofe. Asigurătorii dețin date, modele și expertiză în evaluarea riscurilor și pot influența deciziile proprietarilor, companiilor și investitorilor înainte ca pierderile să se producă.
Avertismentul formulat de Kurt Vandenberghe, directorul general al DG CLIMA, după întâlnire este unul cu implicații majore pentru întreaga economie:
„Ceea ce nu poate fi asigurat riscă să nu mai poată atrage investiții. Extinderea decalajului de protecție poate deveni, prin urmare, o problemă pentru investiții și, în cele din urmă, pentru stabilitatea financiară.”
Cu alte cuvinte, un activ care nu mai poate fi asigurat sau pentru care costul asigurării devine prohibitiv poate ajunge dificil de finanțat. Băncile și investitorii vor fi tot mai reticenți să susțină clădiri, infrastructuri sau afaceri expuse unor riscuri climatice majore și insuficient gestionate.
Astfel, decalajul de protecție climatică nu mai este doar problema celor care își pierd casele, culturile sau afacerile în urma unui dezastru. El poate afecta valoarea proprietăților, accesul la credite, continuitatea activității economice și, în cele din urmă, stabilitatea sistemului financiar.
Dar asigurările pot deveni și parte a soluției. Datele mai bune privind expunerea la riscuri, transparența, consultanța pentru prevenție, produsele inovatoare și stimulentele acordate celor care își protejează proprietățile pot contribui la reducerea pierderilor înainte ca acestea să se producă.
„Asigurările reprezintă și o parte importantă a soluției. Expertiza sectorului în evaluarea și gestionarea riscurilor poate contribui tot mai mult la prevenirea pierderilor înainte ca acestea să se producă – prin date mai bune, consiliere privind riscurile, produse inovatoare și stimulente mai puternice pentru prevenție”, a subliniat oficialul DG CLIMA.
Viitorul Cadru european integrat privind reziliența climatică și gestionarea riscurilor, anunțat de Comisia Europeană și care va fi adoptat în a doua jumătate a lui 2026, ar urma să îmbunătățească evaluarea riscurilor, să clarifice cine este responsabil pentru gestionarea lor și să creeze stimulente mai puternice pentru prevenție.
Miza este viteza cu care Europa reușește să își crească această capacitate:
„Riscul climatic este în creștere. Capacitatea noastră de a-l gestiona trebuie să crească mai repede”, a conchis Kurt Vandenberghe. Sursa, AICI.
Fenomenele extreme de astăzi pot deveni normalitatea de mâine
Întâlnirea cu asigurătorii continuă o temă dezvoltată de Kurt Vandenberghe într-un interviu publicat în urmă cu aproximativ o lună în seria „Emission Impossible” a DG CLIMA.
Directorul general a avertizat că Europa, continentul care se încălzește cel mai rapid, nu este suficient de pregătită pentru temperaturile în creștere și pentru efectele lor asupra populației, clădirilor, infrastructurii și economiei.
„Ceea ce oamenii trebuie să înțeleagă este că fenomenele meteorologice pe care le numim astăzi «extreme» vor deveni, la un moment dat în viitor, noua normalitate.”
Această tranziție de la „extrem” la „normal” schimbă fundamental modul în care trebuie proiectate clădirile, orașele, rețelele energetice, sistemele de sănătate și mecanismele de protecție financiară.
Un exemplu dramatic invocat de Vandenberghe privește impactul caniculei asupra mortalității. Potrivit oficialului european, valul de căldură care a afectat Belgia la sfârșitul lunii iunie a generat un exces de mortalitate mai ridicat decât cel înregistrat în cele mai dificile momente ale pandemiei.
„Am văzut în mai multe rapoarte că valul de căldură de la sfârșitul lunii iunie a provocat în Belgia un exces de mortalitate mai mare decât cel înregistrat în cele mai dificile momente ale pandemiei de COVID-19, în 2020 și 2021.”
Comparația nu privește numărul total al deceselor provocate de pandemie, ci vârfurile de exces de mortalitate înregistrate în anumite intervale. Chiar și cu această precizare, informația arată că temperaturile extreme au devenit o amenințare directă pentru sănătatea publică și pentru viața oamenilor, inclusiv în state europene cu infrastructură și sisteme medicale dezvoltate.
DG CLIMA discută și cu armata
Riscul climatic se extinde însă dincolo de sănătate, economie și asigurări. El a intrat și în sfera securității și apărării.
În interviul din seria „Emission Impossible”, Kurt Vandenberghe a vorbit despre o întâlnire cu reprezentanți ai armatei și experți în securitate și apărare. Dialogul este important pentru că investițiile climatice și cele militare nu trebuie privite automat ca priorități concurente.
„Nu există neapărat un compromis între investițiile în acțiunea climatică și cele în securitate și apărare.”
Armata are experiență în anticiparea amenințărilor, pregătirea pentru scenarii-limită și asigurarea funcționării în condiții de criză. Același tip de planificare devine necesar și în gestionarea riscurilor climatice, unde deciziile trebuie luate înainte ca scenariul cel mai grav să se materializeze.
- În același timp, apărarea și tranziția energetică au nevoie de unele dintre aceleași inovații. Bateriile performante, de exemplu, sunt esențiale atât pentru drone și vehicule autonome, cât și pentru stocarea energiei regenerabile și dezvoltarea mobilității electrice.
Dependența Europei de importurile de combustibili fosili reprezintă, la rândul său, o vulnerabilitate strategică. Uniunea Europeană importă peste 95% din petrolul pe care îl consumă, a subliniat Vandenberghe. În cazul unei întreruperi a aprovizionării, cele mai performante echipamente militare își pot pierde utilitatea dacă nu au acces la energia necesară funcționării.
„Putem avea cele mai bune tancuri și avioane de luptă din lume, dar, dacă acestea funcționează cu petrol pe care nu îl mai avem deoarece cineva închide robinetul, atunci cum ne mai apărăm?”
Această întrebare mută tranziția energetică din zona politicilor de mediu în centrul discuției despre autonomia strategică europeană.
Unul dintre cele mai interesante exemple invocate în interviu vine din Polonia, care a decis să investească 200 de milioane de euro în refacerea naturii și restaurarea turbăriilor și a zonelor umede, inclusiv pentru a crea o barieră naturală în fața unei posibile invazii rusești.
Soluția produce beneficii simultane pentru climă, biodiversitate și apărare. Turbăriile refăcute pot stoca carbon, pot susține ecosistemele și pot forma un teren dificil de traversat de echipamentele militare grele.
„Este bine pentru natură, este bine pentru climă și este bine pentru apărare.”
Este poate cel mai sugestiv exemplu al noii dimensiuni a politicilor climatice: aceeași investiție poate reduce riscurile climatice, reface natura și întări securitatea unui stat.
Factura uriașă a dependenței energetice
Războiul din Ucraina a demonstrat cât de costisitoare poate deveni dependența energetică a Europei. În 2022, după invazia Rusiei, Uniunea Europeană a plătit, potrivit cifrelor invocate de Vandenberghe, 640 de miliarde de euro pentru importurile de petrol și gaze – de peste trei ori mai mult decât bugetul anual al Uniunii Europene.
Un nou șoc geopolitic, provocat de războiul din Iran și de blocarea Strâmtorii Hormuz, a majorat din nou costurile. În primele trei luni după izbucnirea conflictului, Europa ar fi plătit suplimentar aproximativ jumătate de miliard de euro pe zi pentru importurile de petrol și gaze, fără să primească mai multă energie.
„Am plătit suplimentar o jumătate de miliard de euro pe zi pentru importurile de petrol și gaze, fără să primim nici măcar un joule de energie în plus”, a subliniat directorul general al DG CLIMA.
Factura nu este doar financiară. Dependența de furnizori externi reduce libertatea de decizie a Europei și o expune presiunilor exercitate de state care controlează resursele sau rutele de transport.
În același timp, experiența ultimilor ani arată că investițiile în energie regenerabilă pot limita impactul crizelor. State precum Spania, care și-au extins puternic capacitățile regenerabile, au resimțit efecte mai reduse asupra costurilor și competitivității decât economiile în care gazul continuă să stabilească prețul energiei electrice într-o mare parte a timpului, precum Italia.
Din această perspectivă, energia regenerabilă nu reprezintă doar un instrument pentru reducerea emisiilor, ci și o formă de protecție economică și strategică împotriva șocurilor geopolitice.
Acțiunea climatică devine politică economică și de securitate
Toate aceste exemple – de la proprietățile care riscă să nu mai poată fi asigurate până la dependența energetică a armatelor – indică o schimbare fundamentală a modului în care trebuie înțeleasă politica climatică.
„Acțiunea climatică nu mai înseamnă doar protejarea climei. Înseamnă și competitivitate, deoarece mobilizează investiții în modernizarea economiei noastre. Și, în același timp, ne consolidează securitatea”, a punctat directorul general al DG CLIMA.
Interviul poate fi urmărit AICI.
Reducerea emisiilor rămâne esențială pentru limitarea încălzirii globale. Dar acțiunea climatică înseamnă acum și modernizarea economiei, dezvoltarea unor noi tehnologii, reducerea facturii importurilor, protejarea investițiilor și întărirea securității Europei.
În paralel, adaptarea nu mai poate fi tratată ca o intervenție ulterioară de urgență. Riscurile trebuie evaluate înainte de producerea dezastrelor, responsabilitatea pentru gestionarea lor trebuie clarificată, iar prevenția trebuie finanțată.
Întrebarea esențială devine cine își asumă riscul climatic: Uniunea Europeană, guvernele naționale, autoritățile locale, companiile, proprietarii, băncile sau asigurătorii? Răspunsul care se conturează este că fiecare dintre acești actori are o parte de responsabilitate.
Europa nu mai poate aștepta producerea pierderilor pentru a decide cine le plătește. Într-o lume în care fenomenele extreme devin noua normalitate, reziliența climatică trebuie construită înainte de dezastru.
CITEȘTE ȘI:
Cum se adaptează orașele europene la schimbările climatice: soluții pentru caniculă și inundații
