Explozia dronei din Portul Constanța readuce în atenție o întrebare esențială pentru securitatea energetică a României. Incidentul petrecut vineri în apropierea unor obiective strategice arată cât de vulnerabilă poate fi infrastructura critică din zona Mării Negre și ridică întrebări privind protecția viitoarelor investiții offshore, inclusiv proiectul Neptun Deep. Asociația Energia Inteligentă semnalează că în prezent nu există nici o instituție care să aibă misiune principală și/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice a României. În acest context, România are nevoie urgent, pe modelele utilizate de Norvegia sau Regatul Unit pentru platformele din Marea Nordului, de un Dispecerat Național de Securitate Energetică.
Explozia unei drone maritime în Portul Constanța, vineri dimineață, a avut loc într-un context regional tot mai tensionat. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a declarat că explozia demonstrează că războiul Rusiei se extinde tot mai mult pe teritoriul Uniunii Europene și că responsabilitatea finală pentru ceea ce s-a întâmplat aparține Moscovei, potrivit Agerpres.
În paralel, presa a relatat că drona ar fi putut avea legătură cu operațiuni desfășurate în apropierea rutelor maritime utilizate de nave asociate așa-numitei „flote fantomă” a Rusiei. Indiferent de circumstanțele exacte ale incidentului, un lucru devine clar: amenințările din Marea Neagră nu mai sunt un scenariu teoretic.
Iar România intră într-o perioadă în care miza este mai mare ca niciodată.
Marea Neagră devine centrul securității energetice regionale
În următorii ani, România va pune în producție proiectul Neptun Deep, una dintre cele mai importante investiții energetice din Uniunea Europeană.
La acestea se adaugă infrastructura existentă: terminale petroliere, rafinării, conducte, rețele electrice, depozite de gaze, centrale nucleare și viitoarele proiecte eoliene offshore. Toate acestea reprezintă infrastructură critică. Însă cine are astăzi responsabilitatea directă pentru protejarea lor?
Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă, securitatea infrastructurilor energetice offshore este asigurată indirect printr-un ansamblu de instituții și operatori, fără să existe o structură unică responsabilă exclusiv pentru coordonarea acestui domeniu. Nimeni nu pare să dețină imaginea completă.
Cine apără infrastructura energetică din Marea Neagră?
În prezent, securitatea platformelor offshore și a viitoarelor instalații strategice din Marea Neagră este asigurată teoretic indirect printr-un ansamblu de instituții, fără să existe o structură unică responsabilă exclusiv pentru protecția acestora.
Principalii actori pe care identificate de AEI după atribuțiile prezentate public sunt:
- Operatorul (OMV Petrom) – securitate industrială, monitorizare tehnică și control acces.
- Paza platformei realizată de o Firmă de Securitate Privată – proceduri de securitate și echipe specializate.
- Forțele Navale Române – asigură supravegherea și prezența navală în zona maritimă de responsabilitate a României, inclusiv monitorizarea amenințărilor maritime.
- Forțele Aeriene Române – asigură supravegherea spațiului aerian și reacția la amenințări aeriene.
- Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe – monitorizează riscurile și amenințările de securitate.
- Ministerul Afacerilor Interne și Poliția de Frontieră Română – au atribuții privind securitatea maritimă și controlul frontierelor.
- Autoritatea Navală Română – monitorizează traficul naval și siguranța navigației,
„Nu există nici o instituție care să aibă misiune principală și/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice a României”, atrage atenția AEI.
Ce arată incidentul cu drona din Portul Constanța
Dacă mâine ar avea loc un atac cu drone maritime asupra unei platforme offshore? Sau un sabotaj asupra unei conducte submarine? Sau o operațiune hibridă care să afecteze simultan infrastructura energetică și sistemele de comunicații?
- Cine coordonează răspunsul în primele 30 de minute după un incident?
- Cine are imaginea integrată asupra energiei, securității maritime, riscurilor cibernetice și amenințărilor hibride pentru infrastructura critică?
- Cine decide prioritățile dacă sunt afectate simultan platformele offshore, rețeaua electrică și aprovizionarea cu gaze?
întreabă AEI.
„Răspunsul teoretic ar implica simultan Forțele Navale, Forțele Aeriene, serviciile de informații, Ministerul Energiei, operatorii economici și alte structuri ale statului. În realitate probabil am avea o bâlbă colectivă. Nu există însă un comandament unic dedicat securității energetice care să coordoneze permanent aceste capabilități”, atrage atenția AEI.
„Acest lucru devine și mai important odată cu dezvoltarea proiectului Neptun Deep, care va reprezenta una dintre cele mai importante infrastructuri energetice ale României și ale Uniunii Europene, amplasată la aproximativ 170 km de țărm. În apele teritoriale (12 mile marine de la coastă), România exercită suveranitate deplină, similar teritoriului național. În Zona Economică Exclusivă, România nu are suveranitate teritorială, ci drepturi suverane asupra resurselor și infrastructurilor economice, inclusiv asupra exploatărilor de hidrocarburi și a instalațiilor offshore.
Neptun Deep nu se află în apele teritoriale ale României, ci în Zona Economică Exclusivă a României.
Protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic și militar decât protecția unui obiectiv aflat pe teritoriul național.
AEI: România are nevoie de un Dispecerat Național de Securitate Energetică
Din perspectiva securității naționale, odată cu intrarea în producție a Neptun Deep și dezvoltarea altor proiecte offshore, România va trebui probabil să treacă de la conceptul actual general de „supraveghere generală a spațiului maritim” la un concept pragmatic și de protecție permanentă a infrastructurilor energetice, similar modelelor utilizate de Norvegia sau Regatul Unit pentru platformele din Marea Nordului.
De fapt, întrebarea „Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?” scoate în evidență vulnerabilitatea mare a României care poate să fie eliminată prin propunerea înaintată de Asociația Energie Inteligentă, Guvernului României încă din anul 2016, de constituire a Dispeceratul Național de Securitate Energetică, instituție independentă în coordonarea Guvernului„, semnalează AEI.
Asociația a trimis presei și scrisoarea deschisă adresată în 2016 Guvernului României, prin care cerea înființarea unui astfel de organism: Dispeceratul National Unic.
„În contextul transformării accelerate a mediului de securitate, în care amenințările la adresa statelor se deplasează dinspre confruntarea militară convențională către vulnerabilizarea infrastructurilor critice, înființarea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică (DNSE) nu mai reprezintă doar o opțiune administrativă, ci o necesitate strategică. (…) Practic, România nu dispune în prezent de un veritabil „centru nervos” al securității energetice naționale”, a atras atenția, în urmă cu zece ani, președintele AEI, Dumitru Chisăliță.
Potrivit propunerii, DNSE ar funcționa permanent, 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, ca centru național de comandă și coordonare operațională.
Instituția ar avea rolul de a monitoriza în timp real infrastructurile energetice critice, de a evalua riscurile tehnice, cibernetice, climatice și geopolitice și de a coordona răspunsul în situații de criză.
În scenarii excepționale, ar putea coordona activarea rezervelor strategice, prioritizarea consumatorilor esențiali, redistribuirea resurselor energetice și implementarea măsurilor de continuitate și reziliență. Mai important însă, ar crea pentru prima dată o imagine operațională unică asupra întregului sistem energetic național.
De la securitate energetică la securitate națională
Timp de mulți ani, securitatea energetică a fost privită în principal prin prisma prețurilor, a importurilor și a dependenței de anumite surse de aprovizionare. Realitatea ultimilor ani a schimbat însă complet perspectiva.
Sabotajul conductelor Nord Stream, atacurile asupra infrastructurii energetice din Ucraina, operațiunile hibride din Marea Baltică și incidentele tot mai frecvente din Marea Neagră au demonstrat că infrastructura energetică a devenit o țintă strategică.
În acest context, ideea unui centru național dedicat securității energetice nu mai pare o dezbatere tehnică rezervată specialiștilor.
Ea devine o discuție despre capacitatea statului român de a anticipa, coordona și răspunde rapid unor amenințări care pot afecta simultan energia, economia și securitatea națională.
O dronă marină a explodat vineri, la ora 10:28, în dana 78 din Portul Constanța, în apropiere de Oil Terminal, un incident extrem de grav de securitate națională.
CITEȘTE ȘI:
Comisia Europeană avertizează asupra unor perturbări prelungite pe piața energetică
