Ocuparea Insulei Șerpilor de către Rusia complică enorm jocurile geopolitice în Marea Neagră, arată analiștii. Teoretic, România încă are acces, conform deciziei de la Tribunalul Haga, la 9.700 de kilometri de platformă maritimă din vecinătatea peticului de pământ. În realitate, Rusia nu este recunoscută ca o țară grăbită să respecte tratatele internaționale, scrie Ziare.com.

Insula Șerpilor este situată la 44 de kilometri distanță de Sulina, reprezentând un punct strategic extrem de important în jocul puterii din Marea Neagră. Politologul Remus Ioan Ștefureac face o sinteză a evenimentelor scandaloase care au împiedicat până acum exploatarea în folosul României a gazului metan din vecinătatea insulei.

„Așadar, rușii au ocupat Insula Șerpilor, aflată în proximitatea României și a zonei economice exclusive din Marea Neagră. Acum poate se vede mai bine unul dintre cele mai mari acte de trădare națională din istoria recentă a României, respectiv blocarea proiectului Exxon-Petrom de exploatare a gazelor de la Marea Neagră în folosul Rusiei și în dauna securității energetice și militare a României.

Dacă marii trădători ai țării, dechizați în falși patrioți cumpărați la bucată, nu s-ar fi opus cu atâta îndârjire acestui proiect în 2018, astăzi am fi avut în apele Mării Negre o platformă economică româno-americană finalizată, care ar fi dat și gaz și securitatea militară.

Pentru că o platformă Exxon (poate cea mai mare companie energetică americană) în Marea Neagră ar fi funcționat atât că o sursă de energie, cât și că o garanție de securitate militară, un fel de <<portavion economic>> american în apele României de care nu ar fi îndrăznit să se atingă nimeni.

Măcar în al 12-lea ceas să grăbim acest proiect derulat acum de Petrom și Romgaz, căruia va trebui să îi oferim o protecție solidă”, a scris Remus Ștefureac, într-o postare pe Facebook.

„Artizani” ai eșecului proiectului Exxon sunt considerați Liviu Dragnea, Darius Vîlcov, Iulian Iancu „şi alţi decidenţi ai anilor trecuţi, care au blocat proiectele de energie ale României cu parteneri occidentali şi au făcut astfel jocul Gazprom. Sunt sigur că au în continuare chestii de spus, justificări, scheme, poveşti în cap. Cum era aia? <<Lasă că nu pleacă investitorii de la Marea Neagră, e prea bun caşcavalul, avem timp să mai negociem cu ei>>. Prevăd un uriaş interes al investitorilor pentru Marea Neagră în perioada următoare, într-adevăr. Aş începe cu Iulian Iancu şi reţeaua lui”,  scrie despre acest episod și analistul politic Sorin Ioniță.

Iancu, fost președinte al comisiei pentru industrie și servicii din Camera Deputaților, a fost unul dintre oamenii-cheie din PSD care au instrumentat modificarea legislației având ca rezultat plecarea companiei americane ExxonMobil din România. Acum, ar urma să fie propus de PSD pentru a-i lua locul fratelui lui Paul Stănescu la conducerea Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), potrivit unor surse consultate de G4 Media.

  • Citiți AICI articolul publicat de Ziare.com.

În 6-7 ani, România va ajunge să importe peste 50% din necesarul de gaze naturale pentru consumul intern, în contextul în care și așa iarna depindem de importurile din Rusia. Zăcămintele actuale, mature, sunt în declin, iar autoritățile nu au sprijinit noi descoperiri de resurse și nici valorificarea celor existente, descurajând investițiile. Cazul Marea Neagră este deja emblematic în acest sens. Din 2012, de când au fost descoperite resurse care ne-ar face autonomi iarna și chiar un furnizor de securitate în regiune, încă ne uităm la eleDe ce se întâmplă acest lucru și ce pierdem ca țară? AFLĂ MAI MULT AICI.

Dacă nu s-ar fi blocat în anul 2018 exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, plecând de la datele oficiale ale Ministerului Energiei, România ar fi avut un surplus de 2,5 miliarde metri cubi anul acesta pe piața internă.

ARTICOLE SIMILARE:

ENERGY TRENDS – Dumitru Chisăliță: Au fost blocate exploatările de gaze din Marea Neagră, iar acum suntem speriați de iarna care va veni

ENERGY TRENDS – Temerea că ne fură străinii gazul din Marea Neagră și cartea greșită a populismului