Ieri a fost marcată World Overshoot Day (Ziua Depășirii Resurselor Pământului) – data la care am epuizat „bugetul” de resurse pe care natura îl poate regenera într-un an. Cu alte cuvinte, de acum și până la finalul lui 2025 trăim pe credit ecologic: consumăm mai mult decât Pământul poate reface – defrișăm păduri, emitem mai mult CO₂ decât poate fi absorbit, golim ecosistemele de resurse. Faptul că această zi cade acum în iulie, mai devreme decât în anii anteriori (în 2020, a fost pe 22 august), arată că ritmul de supraconsum se accelerează alarmant. Și România a intrat într-un deficit ecologic cronic, arată o analiză publicată de InfoClima.
Analiza a fost realizată de Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetarea lui curentă se concentrează pe conservarea resurselor de bază în vederea stopării risipei; de asemenea, prin munca lui atrage atenția asupra efectelor economice ale schimbărilor climatice.
„Trăim într-o perioadă fără precedent de dezechilibru ecologic, în care nici măsurile actuale de sustenabilitate, nici stilul nostru de viață nu mai sunt compatibile cu limitele planetei. Este un semnal de alarmă global, care cere schimbări urgente – atât în politicile publice, cât și în comportamentele individuale”, se menționează în analiza InfoClima.
Depășirea este legată în mod fundamental de activitatea economică:
- la ceea ce se produce și cum se produce;
- modalități de transport și distribuire;
- niveluri și modele de consum;
- materiale și energie folosită;
- transformarea terenului;
- deșeurile depozitate în mediul înconjurător.
Alexandru Tătar a explicat că „economia este de obicei discutată ca și cum ar fi independentă de aceste sisteme terestre, o greșeală care îi împiedică pe unii economiști să accepte că economia este un subsistem al biosferei. Economiile sunt sisteme deschise, ceea ce înseamnă că structura și funcțiile lor depind de un „flux” continuu de materii prime și energie din și către mediu. Ele necesită intrări de resurse și produc ieșiri de deșeuri la fel ca orice alt sistem deschis.
Dependența fundamentală a economiei față de mediu este prea des trecută cu vederea în discuțiile despre economie. Neglijarea acestei dependențe stă la baza convingerii că creșterea economică poate continua la nesfârșit.”
Fluxuri de materiale
(Sursa foto: Freepik.com)
„Acum că avem în minte o imagine a economiei încorporată în mediul înconjurător, putem cerceta mai departe problema depășirii. Să începem cu creșterea din ce în ce mai rapidă a extracției de materiale la nivel global începând cu 1900. În primii cincizeci de ani ai secolului al XX-lea, extracția globală de materiale a crescut exponențial, astfel încât, în 1950, extracția globală de materiale pe an era mai mult decât dublă față de cea din 1900.
Fiecare dintre cele patru componente principale – biomasa, combustibilii fosili, minereurile și mineralele industriale și materialele de construcții – a crescut. Această creștere a extracției de materiale s-a datorat în mare parte creșterii economice din Statele Unite, Europa de Vest și URSS. În a doua jumătate a secolului, extracția globală de materiale s-a accelerat, astfel încât în anul 2000 s-a apropiat de patru ori mai mult decât în 1950.
În această perioadă, creșterea economică s-a extins la mai multe țări, în special Japonia, China și alte țări asiatice, toate acestea necesitând cantități tot mai mari de materiale. În primii cincisprezece ani ai secolului XXI, rata de creștere a extracției globale de materiale s-a accelerat din nou. Până în 2015, aceasta era cu 60% mai mare decât în anul 2000, China fiind principalul contributor, urmată la distanță de India și Brazilia 15%.
Această creștere fenomenală a extracției de materiale la nivel global este un factor crucial în planetary overshoot. O mare parte din aceste materiale este eliminată foarte repede în mediul înconjurător, depășind adesea capacitatea de regenerare a acestuia.
Recent, s-a aruncat o nouă lumină asupra chestiunii ce se întâmplă cu materialele extrase după ce acestea au intrat în economia globală. Vorbim acum despre „metabolismul” economiilor, împrumutând din științele biologice care folosesc acest termen pentru a descrie procesul prin care organismele vii obțin energie din hrană pentru a susține viața și, în acest fel, creează deșeuri degradate care trebuie eliminate. O parte din materialele extrase se acumulează în stocuri de infrastructură, clădiri, echipamente și bunuri de consum durabile care rămân în economie ani, decenii și secole.
- Din 1900 până în 2010, stocurile globale de materiale au crescut de 23 de ori, ceea ce necesită intrări suplimentare de materiale pentru întreținere, reparații și energie”, se arată în analiza InfoClima.
Deficitul ecologic din România
Analiza mai cuprinde un grafic privind amprenta ecologică și biocapacitatea României între 1961 și 2024, ce oferă o imagine clară asupra dezechilibrului tot mai accentuat dintre consumul de resurse și capacitatea ecosistemelor de a le regenera.
„Începând cu anii ’90, odată cu tranziția economică și creșterea nivelului de trai, România a intrat într-un deficit ecologic cronic. Amprenta ecologică a crescut constant, în timp ce biocapacitatea a rămas relativ constantă, ceea ce înseamnă că țara consumă mai mult decât poate susține în mod natural.
Pentru România, aceste date subliniază urgența adoptării unor politici economice sustenabile. Este esențială tranziția către o economie circulară, reducerea risipei, investițiile în energie regenerabilă și protejarea capitalului natural. Doar prin integrarea limitelor ecologice în deciziile economice putem asigura un viitor echilibrat și durabil pentru generațiile viitoare„, a explicat Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Citiți analiza completă AICI.
(Sursa foto: Pixabay.com)
CITEȘTE ȘI:
Cel puțin zece indicatori climatici sunt „pe roșu”, avertizează oamenii de știință
