România are capacități instalate, dar continuă să importe energie scumpă în orele de vârf și să exporte ieftin noaptea. În acest interviu acordat NewsEnergy, Corneliu Bodea, CEO Adrem și Președintele Centrului Român al Energiei, explică de ce rețelele, flexibilitatea și stocarea sunt „coloana vertebrală” a tranziției energetice și ce decizii trebuie accelerate în 2026 pentru a reduce costurile, a crește securitatea energetică și a păstra competitivitatea economiei.
HIGHLIGHTS
- Rețelele și stocarea devin infrastructura-cheie a tranziției energetice: fără ele, noile capacități regenerabile nu se pot integra în sistem la costuri eficiente.
- Impredictibilitatea nu oprește evoluția sistemului, dar o face mai lentă și mai scumpă.
- Flexibilitatea sistemului (stocare, agregare, servicii de sistem) va conta mai mult decât „câți MW noi” instalăm pe hârtie.
- Care sunt riscurile pe care România încă le subestimează în sectorul energetic.
- România poate deveni relevantă regional, dar doar dacă își rezolvă rapid blocajele interne: rețele, autorizare, capacitate de implementare.
- Educația și formarea profesională trebuie tratate ca infrastructură critică, la fel ca rețelele și stocarea.
Citiți mai jos interviul complet:
NewsEnergy: Domnule Bodea, vă mulțumesc pentru timpul și efortul de a ne acorda acest interviu, din care aș vrea să extragem lecțiile-cheie ale anului 2025 și câteva perspective valoroase pentru toți cei care ne citesc despre direcțiile esențiale pentru viitorul sectorului energetic.
Aș începe cu o scurtă retrospectivă: dacă ne uităm la 2025, încă un an intens pentru sectorul energetic, care sunt cele mai importante două – trei lecții pe care le-ați extras, ca antreprenor și lider, din acest an?
Corneliu Bodea: Mulțumesc. Într-adevăr un an intens 2025, și plin de lecții. Dacă trebuie să extrag numai trei, am să mă refer prima dată la echilibru. 2025 a fost anul în care ne-a fost reconfirmată foarte clar diferența limpede dintre capacitatea instalată și capacitatea utilă și reală a sistemului.
Din analizele pe date Transelectrica, importul mediu s-a situat în jur de 400–420 MWh, adică aproximativ 6–7% din necesarul național, însă mai important decât media este profilul acestor schimburi. Importăm energie dimineața și seara, în vârfuri de consum, când energia este scumpă, și exportăm noaptea, la gol de sarcină, când energia este ieftină. Asta se traduce într-o balanță comercială negativă, chiar și în ani în care, teoretic, „avem capacitate”.
A doua lecție ține de rolul rețelei, care a devenit facilitatorul principal al sistemului.
Fără rețele modernizate și fără mecanisme reale de flexibilitate, energia competitivă ca preț la producție ajunge să fie energie scumpă la nivel de sistem, din cauza congestiilor, redispecerizării și costurilor de echilibrare. 2025 a făcut acest lucru foarte vizibil.
A treia lecție și poate cea mai pragmatică, este legată de predictibilitate.
Am învățat, pe propria piele, că impredictibilitatea nu oprește evoluția sistemului, dar o face mai lentă și mai scumpă. Iar în energie, „mai lent” înseamnă ierni și veri în care plătim tensiunile sistemului: prețuri ridicate în vârfuri, importuri scumpe și soluții de avarie care ar fi putut fi evitate prin investiții și decizii luate la timp.
NewsEnergy: Ce pași înainte importanți au fost făcuți pentru tranziția energetică în România și unde ne-am împiedicat, ajustat, am mers înapoi?
Corneliu Bodea: Cred că ne-am maturizat în ceea ce privește instrumentele de investiții pe termen lung (mă refer aici în special la CfD-uri), iar asta mi se pare un progres important.
Ne-am și împiedicat în același timp la partea grea, integrarea în sistem. Ne lipsesc încă instrumente de automatizare, date de măsură, capacitate și control pentru a face față capacităților de producție.
Am mers înapoi atunci când am încercat să corectăm rapid problemele prin măsuri reactive, în loc să accelerăm execuția investițiilor structurale – și sper să corectăm asta cât de curând.
NewsEnergy: Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai dificile trei probleme structurale ale sistemului energetic românesc – și de ce persistă?
Corneliu Bodea: Pentru sectorul producției de energie, problema structurală provine de la reorganizarea sectorului din anii 1998-2000 (RENEl-CONEL), când producția a fost împărțită pe principiul monocombustibilului. Asta a determinat un sector cu actori profund necompetitivi într-o piață liberă. Acest aspect se vede și astăzi. Avem producători ieftini (din surse regenerabile) și producători scumpi (surse fosile), iar piața o închide producătorul cel mai scump. Problema începe să se corecteze, observăm că producătorii își diversifică capacitățile de producție.
A doua problemă majoră este decalajul dintre „ce spunem că facem și ce facem efectiv”. Avem multe strategii care trasează ținte de climă și energie, dar un cadru de reglementare cu singurul scop de a ține tariful cât mai jos, prin justificarea „consumatorul întâi de toate”.
Totuși, această abordare de protecție a consumatorilor ne arată superficialitatea procesului de luare a deciziilor, cu efecte evidente în piață: România nu își poate acoperi vârfuri de sarcină de 8-9.000 MWh, iar prețul energiei este printre cele mai mari din UE (care la rândul său are prețuri de 2-3 ori mai mari decât SUA și China). Soluția este o abordare corelată între politicile de climă și energie și un cadru de reglementare care să încurajeze investițiile anticipative în dezvoltarea SEN.
A treia problemă, probabil una mai filozofică, este lipsa de ambiție în arena internațională. Deși România este binecuvântată cu resurse, nu reușim să le exploatăm și să adăugăm valoare în economia națională. Ne mulțumim să exportăm, în loc să le utilizăm în industrie, adică să adăugăm valoare resurselor.
Avem resurse, avem poziție geografică, dar ne lipsește capacitatea strategică de a transforma România în exact obiectivul scris în strategia energetică: să devenim hub energetic și furnizor de securitate energetică în regiune, afirmații care ajung să fie privite ca o glumă de către specialiștii din sector.
NewsEnergy: Care sunt riscurile pe care România încă le subestimează în sectorul energetic, dar care ar putea deveni critice în 2026 sau într-un orizont de 2-3 ani?
Corneliu Bodea: Primul risc, deja vizibil, este cel al congestiilor de rețea, cu costuri ridicate de redispecerizare, dezechilibre și curtailment (limitarea injecției din cauza lipsei de capacitate a rețelei).
Al doilea risc îl reprezintă penele de curent, dacă nu accelerăm modernizarea rețelelor. Infrastructura actuală a fost construită pentru un sistem centralizat, cu flux unidirecțional. Astăzi vorbim despre un sistem descentralizat, cu flux bidirecțional, iar această tranziție nu se face fără investiții majore.
Un alt risc este ratarea fondurilor europene nerambursabile. Avem bani disponibili, dar dificultăți serioase de execuție.
Se adaugă riscul pierderii competențelor locale – lipsa companiilor și a forței de muncă specializate – precum și riscurile din lanțurile de aprovizionare, într-un context de competiție regională și globală.
În final, riscul erodării competitivității economice, prin prețuri ridicate la energie și un cadru de reglementare impredictibil, care îndepărtează marile fonduri de investiții, amplificat de inflație și deficit bugetar.
De ce România importă scump seara și exportă ieftin noaptea – chiar și când „avem capacitate”
NewsEnergy: România pare că funcționează tot mai des „pe muchie”: prețuri ridicate la energie, inflație record în UE, capacități de producție care nu acoperă consumul de vârf și o dependență tot mai mare de importuri. Cât de fragil este, în realitate, sistemul energetic românesc în acest moment?
Corneliu Bodea: Nu aș numi sistemul „fragil” în sensul de risc imediat de întrerupere generalizată, dar este tensionat și din ce în ce mai scump de stabilizat. Când ajungi să fii importator net în cea mai mare parte a timpului într-un an întreg, vulnerabilitatea nu mai este doar o chestiune de sorginte teoretică; devine un parametru al funcționării. Și face diferența dintre „merge” și „merge bine”.
NewsEnergy: Am ajuns să „salvăm” în ultimul moment unități pe cărbune care, conform angajamentelor din planul de decarbonizare transmis Comisiei Europene, ar fi trebuit deja închise. Ce spune acest lucru despre modul în care România își planifică tranziția energetică?
Corneliu Bodea: Planificarea noastră a fost axată mult prea mult pe ținte și prea puțin pe secvențiere. În sistem, nu poți scoate o piesă înainte să ai pusă o alta care înlocuiește aceeași funcție: energie fermă, echilibrare, servicii de sistem. Nu e o discuție morală, e o discuție de inginerie: lipsa alternativelor funcționale produce soluții de avarie. Iar soluțiile de avarie costă.
NewsEnergy: Ce trebuie făcut ca România să nu mai repete acest scenariu de criză în fiecare iarnă sau vară extremă?
Corneliu Bodea: În primul rând, accelerarea investițiilor în rețele și interconectări. Apoi, flexibilitate la scară: stocare și demand response integrate în piață. Și, foarte important, contracte pe termen lung și mecanisme care reduc volatilitatea: direcția pe care UE a împins-o prin reforma de piață (mai mult rol pentru CfD/PPA și protecția consumatorilor).
NewsEnergy: Cât de mult afectează lipsa de predictibilitate legislativă și fiscală deciziile de investiții pe termen mediu și lung într-un sector care, prin definiție, cere planificare pe 10–20 de ani?
Corneliu Bodea: Evident că lipsa de predictibilitate afectează mediul investițional, afectează planurile de afaceri și indicatorii financiari ai proiectelor care, într-adevăr, au perioade lungi de recuperare.
Politica energetică trasează direcția, iar cadrul de reglementare determină viteza cu care ajungem la țintă. Actualul cadru de reglementare nu este aliniat la țintele de energie și climă. Cadrul de reglementare nu are drept scop susținerea acestor ținte de climă și energie trasate prin politici, care sunt asumate național și european.
NewsEnergy: Privind la segmentele de business din grupul ADREM, unde vedeți astăzi cel mai mare potențial real de creștere în următorii 2–3 ani – și unde simțiți cele mai mari riscuri, din cauza reglementării, a pieței sau a blocajelor sistemice?
Corneliu Bodea: Potențialul cel mai mare îl văd în tot ce ține de „coloana vertebrală” a tranziției: modernizarea rețelelor, automatizări, măsurare inteligentă, digitalizare operațională și integrarea flexibilității (stocare, control, date). Europa a intrat într-o etapă în care regenerabilele sunt masive și tot mai ieftine, dar avantajul se materializează doar dacă sistemul le poate integra eficient. În UE, aproape jumătate din electricitate vine deja din surse regenerabile (46,9% în 2024).
Riscurile mari sunt două: fricțiunea administrativă și impredictibilitatea care mută calendare și face proiectele mai scumpe; și lipsa de oameni calificați în execuție, care devine rapid o limitare puternică, indiferent câți bani sunt în piață. Din perspectiva mea, acesta este un risc „tăcut” care blochează în teren.
NewsEnergy: Care dintre liniile de business sunt cel mai expuse la volatilitatea actuală din energie și care sunt cele mai reziliente în acest context?
Corneliu Bodea: Cele mai expuse sunt activitățile care depind puternic de ritmul reglementării și al aprobărilor – unde o schimbare de cadru sau o întârziere birocratică poate muta 6–12 luni dintr-un calendar de investiție.
Cele mai reziliente sunt cele legate de funcționarea sistemului: mentenanță, automatizări, monitorizare, control, securitate operațională și optimizare de consum. Volatilitatea de preț vine în valuri; nevoia ca sistemul să funcționeze 24/7 rămâne constantă.
NewsEnergy: Ați spus recent că reconstrucția energetică a Ucrainei și tranziția României sunt „parte din aceeași poveste”. Care este povestea comună pe care o vedeți?
Corneliu Bodea: Povestea comună este trecerea de la un sistem centralizat, rigid, la un sistem distribuit, digital și flexibil. Ucraina va reconstrui cu presiune enormă și cu lecții dure despre reziliență; România poate construi preventiv, dar tehnologia și principiile sunt aceleași: rețele inteligente, automatizare, flexibilitate, securitate.
Și mai e o componentă: industrializarea tranziției. Să avem capabilități locale de proiectare, execuție, operare.
NewsEnergy: Și, poate cel mai important: ce decizie amână astăzi România, dar va fi obligată să o ia în condiții mult mai dure dacă nu o face acum?
Corneliu Bodea: Decizia de a trata rețelele și flexibilitatea ca infrastructură strategică, nu ca anexă. Dacă amâni investițiile în rețele, plătești prin congestii, echilibrare scumpă și dependență de import în orele critice. 2025 a fost un an în care această logică s-a văzut în date: România a fost importator net ~72% din timp (în eșantionul ian.–24 dec. 2025), cu un necesar mediu de ~444 MW.
NewsEnergy: Dacă priviți toate aceste riscuri la un loc – fragilitatea sistemului, presiunea fiscală, lipsa de oameni specializați, contextul geopolitic – care este lucrul care vă îngrijorează cel mai mult ca antreprenor în energie în următorii 3–5 ani?
Corneliu Bodea: Mă îngrijorează riscul de fragmentare: să avem resurse și direcție, dar să pierdem coerența între instituții, reguli, investiții și oameni. Într-un astfel de scenariu, fiecare actor își optimizează supraviețuirea pe termen scurt, iar sistemul plătește pe termen lung – prin costuri mai mari și investiții întârziate.
Tranziția energetică se va bloca fără forță de muncă: ce meserii lipsesc
NewsEnergy: Se vorbește mult despre bani și tehnologii, dar mai puțin despre oameni. Este lipsa de specialiști una dintre cele mai mari frâne ale tranziției energetice în România?
Corneliu Bodea: Da – pentru că tranziția nu înseamnă numai capacități de instalare, ci este un sistem operat, cu pondere tot mai mare de regenerabile – care, cum vedem deja la nivel european – cere competențe diferite: integrare, control, flexibilitate, digital, mentenanță modernă.
Noi intrăm într-o etapă de acorduri dificile și decizii care trebuiesc luate hands-on, și în contextul ăsta avantajul nu îl dă doar tehnologia, ci și capacitatea de a livra.
NewsEnergy: Unde este deficitul cel mai mare: ingineri, electricieni, experți în digitalizare, project management sau competențe de reglementare?
Corneliu Bodea: Deficitul cel mai dureros este în execuție: electricieni, tehnicieni, specialiști de punere în funcțiune, mentenanță. În paralel, crește rapid nevoia de competențe „de sistem”: automatizare, SCADA/OT, date, cybersecurity, project management matur.
NewsEnergy: Privind spre 2026, care sunt schimbările cele mai importante pe care le anticipați în sistemul energetic românesc?
Corneliu Bodea: Prevăd trei schimbări:
- presiune mai mare pe echilibrare și pe rețele, pe măsură ce cresc capacitățile variabile și consumul se schimbă ca profil;
- o piață mai orientată spre contracte pe termen lung și instrumente de reducere a volatilității – inclusiv pe fondul direcției europene;
- o accelerare a discuției despre stocare și flexibilitate ca „utilitate de sistem”
NewsEnergy: Unde vedeți cele mai mari oportunități reale pentru România în 2026: producție, rețele, digitalizare, stocare, consumatori sau servicii energetice?
Corneliu Bodea: Dacă mă uit pragmatic la unde se creează valoare în 2026, aș spune: rețele + digitalizare + stocare/flexibilitate. Producția e necesară, dar diferențiatorul va fi capacitatea de integrare și de operare.
A doua oportunitate mare este la consumatori: servicii energetice pentru industrie (eficiență, electrificare, management de consum) și pentru clienți comerciali (optimizare, contracte, predictibilitate).
NewsEnergy: La nivel european, ce schimbări semnificative anticipați în 2026 în politicile energetice și climatice?
Corneliu Bodea: Mă aștept la o consolidare a două direcții: accelerarea regenerabilelor continuă, cu accentul politic mutat tot mai mult pe infrastructură – rețele, flexibilitate, stocare. Cred că e de așteptat când ajungi la aproape jumătate regenerabile în producția UE.
A doua: o preocupare mai explicită pentru competitivitate și pentru costul energiei, fără să se abandoneze obiectivele climatice. S-a discutat și la Davos mult despre fragmentare geopolitică și presiunea pe coeziune socială; în energie, asta se traduce prin politici care reduc volatilitatea și protejează investiția, fără să oprească semnalul de piață.
NewsEnergy: Care este rolul companiilor antreprenoriale românești în această tranziție – pot fi ele motoare reale de schimbare sau doar executanți ai unor politici europene?
Corneliu Bodea: Pot fi motoare reale în două zone: integrare și execuție rapidă – și servicii sau soluții digitale aplicate pe infrastructură (monitorizare, optimizare, control, securitate).
NewsEnergy: Ce tip de lider cere tranziția energetică astăzi – și ce tip de lider nu mai funcționează?
Corneliu Bodea: Tranziția cere lideri calmi, care pot ține simultan trei lucruri: complexitatea tehnică, disciplina economică și dimensiunea socială. Și cere lideri care investesc în instituții și echipe. Nu mai funcționează tiparul care confundă viteza cu graba… soluția de criză cu strategia. Energia e un domeniu în care o decizie necugetată poate să genereze costuri ascunse ani la rând.
CITEȘTE ȘI:
Eurelectric // Când se sting luminile: de ce Europa nu mai poate ignora rețeaua electrică
