Circa 60% din prețurile la energie reprezintă în prezent costurile asociate achiziționării autorizațiilor pentru emisii de carbon, în contextul în care prețurile unui contract care să permită emiterea unei tone de CO2 de emisii s-au apropiat anul trecut de nivelul de 100 EUR, nivel care nu era așteptat să fie atins până în 2030, arată într-o analiză de piață, casa de brokeraj pe burse internaționale XTB România.
„Energia afectează fiecare aspect al vieții noastre și, mai devreme sau mai târziu, vom simți impactul prețurilor ridicate în toate aspectele de zi cu zi. Așa s-a întâmplat în toată Europa, unde inflația pentru Zona Euro a urcat la 5% – cel mai ridicat nivel din istorie. La rândul său, inflația în Polonia a atins niveluri de peste 8%, inflație care a fost observată ultima dată la începutul deceniului precedent, în timp ce inflația în România s-a apropiat de pragul de 8% la sfârșitul anului”, se arată în analiza menționată.
Pe lângă prețurile mari ale resurselor energetice, mai sunt și alte probleme: există un deficit de materii prime în Europa, motiv pentru care efectele creșterii prețurilor sunt mult mai severe decât în Statele Unite. Având în vedere aceste prețuri mai mari ale mărfurilor, sectoarele europene ale energiei și ale industriei trebuie să se confrunte cu o problemă creată artificial sub forma autorizațiilor pentru emisii de gaze cu efect de seră, precizează XTB România.
„Autorizațiile pentru emisiile de CO2 sunt o creație artificială inventată de Uniunea Europeană, al cărei scop este reducerea semnificativă a gazelor nocive eliberate în atmosferă. Acestea, desigur, sunt produse în principal de sectoarele de energie, încălzire și industrie. Uniunea Europeană subliniază că certificatele pentru emisii sunt responsabile doar în proporție de 20% pentru creșterea recentă a prețurilor la energie. Totuși, așa cum a arătat realitatea, circa 60% din prețurile la energie reprezintă în prezent costurile asociate achiziționării autorizațiilor pentru emisii”, conform sursei citate.
Ce este ETS?
Redăm mai departe analiza casei de brokeraj:
„Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) a fost creat pentru a forța sectoarele industriei, energiei și aviației să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Sistemul alocă o parte din autorizații gratuit, în funcție de nivelul emisiilor actuale și de dimensiunea economiei. Partea rămasă din autorizații este destinată vânzării. Dacă o anumită companie industrială sau energetică nu are un număr suficient de autorizații pentru emisiile sale, aceasta trebuie să achiziționeze certificate suplimentare la licitațiile naționale sau pe piața secundară. Tranzacționarea primară are loc pe bursele ICE și EEX, în timp ce tranzacționarea secundară, în primul rând pe futures, are loc pe EEX, ICE și NYMEX.
În faza inițială, sistemul nu a funcționat așa cum era planificat de creatorii săi, așa că s-a decis reducerea semnificativă a certificatelor comercializate pe piață, iar numărul de autorizații acordate în fiecare an este în scădere. În plus, datorită prevederilor legii proprietății, instituțiile financiare pot funcționa pe această piață. Acești jucători mari pot paria dacă viitoarele permise vor valora mai mult sau mai puțin decât valorează în prezent.
Este de remarcat însă, că sistemul a fost conceput astfel încât să forțeze sectorul energetic și industria să se transforme, ceea ce a oferit instituțiilor financiare un grad ridicat de siguranță că prețurile vor crește. Acest lucru a condus la o anomalie sub forma unui deficit de certificate de emisii pe piață, ceea ce a condus la creșterea prețurilor. Nivelul de 100 EUR pentru un contract care să permită emiterea unei tone de CO2 nu era așteptat să fie atins până în 2030. De fapt, prețurile s-au apropiat de acest nivel până la sfârșitul anului 2021.
Este greșit sistemul?
Ipoteza unui sistem de emisii nu este negativă în sine. Forțează ramurile economiei care sunt cele mai dăunătoare climei să se transforme, iar țările, individual, trebuie să aloce fonduri din vânzarea autorizațiilor lor pentru a sprijini transformarea și a atenua efectele creșterii prețurilor. Realitatea este însă adesea diferită și, în cele din urmă, consumatorii finali sunt cei care suportă cel mai mare cost. În plus, ETS este unul dintre cele mai restrictive sisteme, cu o pondere relativ mică a emisiilor la nivel mondial.
Europa este responsabilă pentru mai puțin de 20% din emisii la nivel global, în timp ce Asia este responsabilă pentru mai mult de 50% din emisii, iar cota sa este în creștere. Desigur, merită să ne amintim că Europa și America de Nord s-au dezvoltat mai devreme decât Asia. Pe de altă parte, industriile europene și americane își pierd competitivitatea. Drept urmare, companiile din lumea occidentală, din cauza problemelor cu emisiile, decid să transfere producția în alte părți ale lumii.
Ce urmează pentru prețurile certificatelor?
Prețurile certificatelor de emisii au crescut brusc în ultimii 4 ani, cele mai mari creșteri fiind înregistrate în 2021 când prețurile au depășit 90 de euro pe contract. Multe analize indică faptul că prețurile vor ajunge în medie în zona de 100 EUR în următorii 2 ani, deși merită amintit că la începutul anului trecut nimeni nu se aștepta ca prețul să crească la 50 EUR pe contract.
Este posibil ca, din cauza naturii foarte speculative a acestei piețe, prețurile să surprindă participanții de mai multe ori. Pe de altă parte, merită menționat că atunci când prețul a oscilat în jurul valorii de 20-30 EUR, sectorul energetic a început să treacă la gaze mai scumpe, dar cu emisii mai mici.
În plus, în jurul nivelului de 40-50 EUR, proiectele eoliene încep să devină profitabile. Prețurile sunt, de asemenea, crescute în prezent de problemele temporare privind lipsa stocurilor și prețurile ridicate ale gazelor, forțând țările să treacă la cărbune care are un consum mai mare de carbon. Prețurile pot scădea, deși reglementările locale din Germania sau Țările de Jos nu permit tranzacționarea certificatelor pentru emisii sub 60 EUR.
Certificatele pentru emisii de CO2 pot fi tranzacționate pe platforma xStation5 prin CFD-urile cu simbolul EMISS. CFD-ul este un instrument derivat care este considerat o modalitate eficientă de tranzacționare a emisiilor de CO2 datorită accesului la efectul de levier, care permite unui investitor să folosească mai puțin capital pentru a obține o expunere mai mare pe un instrument suport.
Tot prin intermediul CFD-urilor un investitor poate vinde in lipsa (short-sell) în prezent și răscumpăra activul mai târziu, la un preț mai bun în cazul în care prețul a scăzut, putând astfel să valorifice prin intermediul CFD-urilor și trend-urile în scădere. Desigur, rețineți că aceasta este o piață foarte volatilă și fluctuațiile mari pot duce la pierderi de capital.
De asemenea, de notat că aceste contracte futures tranzacționate de instituțiile financiare și CFD-urile destinate clienților de retail permit obținerea de expunere atât pe piețele în scădere, cât și pe cele în creștere. Aceasta înseamnă că investitorul poate profita atât de creșteri, cât și de scăderi potențiale ale prețurilor certificatelor de emisii.
Se va schimba sistemul?
Creșterile semnificative ale prețurilor certificatelor de emisii a condus la proteste din partea unor țări și industrii. Economiile bazate pe cărbune precum Polonia, Republica Cehă și Spania, cer modificări ale sistemului ETS. Ei indică faptul că instituțiile financiare sunt în primul rând responsabile pentru prețurile mai mari și doresc să introducă anumite restricții pentru acestea. Aceste instituții sunt responsabile pentru peste 50% din tranzacționarea cu contracte, ceea ce arată că au un impact uriaș asupra prețurilor.
În același timp, însă, autoritatea de reglementare europeană nu a găsit probleme când vine vorba de manipularea prețurilor, așa că în acest moment nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare rapidă a sistemului, în special dacă ținem cont că Uniunea Europeană dorește să atingă obiectivul ambițios de reducere a emisiilor cu 55% până la sfârșitul acestui deceniu, comparativ cu 1990”.
Cât ne costă poluarea?
Emisiile de poluanți atmosferici și gaze cu efect de seră provenite de la mari situri industriale din Europa au costat societatea între 277 și 433 miliarde euro, în 2017, potrivit unei analize a Agenției Europene de Mediu (European Environment Agency – EEA), ce a fost publicată în ultima parte a anului trecut. Detalii, AICI.
ARTICOLE SIMILARE:
Recomandările cetățenilor europeni pentru o Europă mai durabilă și mai sănătoasă
Agenția Europeană de Mediu: Calitatea scăzută a mediului contribuie la 13% din numărul deceselor
