Cum a fost la Zilele Prevenirii Dezastrelor, alături de câinii de companie antrenați să salveze vieți // REPORTAJ

Cutremurele devastatoare care au avut loc recent în Turcia ne-au demonstrat încă o dată cât de imprevizibile sunt dezastrele naturale și cât de important este să ne pregătim bine pentru a reacționa în situații de criză. NewsEnergy a participat la un exercițiu organizat recent în acest scop de către Asociația Energia Inteligentă, prin proiectul „Zilele Prevenirii Dezastrelor”. Inițiativa are ca principal scop derularea de acțiuni de informare și responsabilizare a comunităților locale cu privire la diverse situații care ne pot pune viața în pericol și totodată de conștientizare a măsurilor ce trebuie adoptate în aceste situații, pentru a minimiza posibilul impact negativ al acestora. Proiectul este derulat în parteneriat cu Departamentul pentru Situații de Urgență și Clubul Câinilor Utilitari – asociație din București formată din voluntari care își pregătesc câinii de companie pentru căutarea victimelor, prin ani la rând de antrenamente și exerciții de salvare în medii dificile. Când fiecare minut care se scurge poate face diferența între viață și moarte pentru victimele rătăcite sau prinse sub dărâmături, câinii antrenați special pentru căutarea victimelor au dovedit că pot fi de un imens ajutor.

Clubul Câinilor Utilitari, organizație non-guvernamentală ce are ca obiectiv principal pregătirea câinilor de utilitate socială, a derulat prin echipele om-câine, pregătite în cadrul organizației, exerciții demonstrative de dresaj și sesiuni de conștientizare în ceea ce privește utilizarea câinilor în activitățile de căutare și salvare. Împreună cu reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Unirea” al Județului Alba, CCU a participat la o acțiune simulată de căutare și salvare persoane dispărute în mediu natural, specific peisajului montan al județului Alba.

Câinii utilitari sunt din rase diferite, însă uniți în aceeași echipă de salvare de pasiunea comună a stăpânilor lor pentru acest tip de voluntariat dificil. De pildă, Zura este un ciobănesc german care a participat inclusiv la misiunea organizată de România pentru salvarea victimelor cutremurelor din Turcia. Veți afla mai jos povestea acestei intervenții, precum și sfaturile primite de la stăpânul lui despre cum să reacționăm așa cum trebuie în cazul unui cutremur.

• Alsa este din rasa Labrador Retriever și a participat până acum la misiuni de căutare a unor persoane pierdute, inclusiv copii.
• Verty este câine de întors oi luat de la o stână, care acum se antrenează serios pentru a căuta oameni.
• Sharo este un cățel maidanez ce a fost salvat de pe stradă și care de circa doi ani se pregătește intens să devină la rândul lui un salvator.

Exercițiul s-a desfășurat în comuna Întregalde din județul Alba. Dumitru Chisăliță, președintele AEI, organizatorul evenimentului, a explicat: „Scopul este de a familiariza echipele de intervenție cu terenul din această zonă, specific județului Alba, în care găsim mediu de pășune, de pădure, dar și teren accidentat. În scenariu, două persoane – doi minori – au plecat de la școală pe o potecă, la un moment dat s-au rătăcit, s-au despărțit, unul dintre ei a ajuns în partea înaltă a muntelui unde a găsit semnal la telefon și a alertat autoritățile, sunând la 112. Autoritățile au luat la cunoștință că există două victime rătăcite în această zonă, s-au mobilizat, au venit la fața locului, au organizat aici tabăra în care se va coordona toată acțiunea, în același timp au solicitat sprijinul societății civile prin Clubul Câinilor Utilitari, care s-a deplasat aici cu mai multe echipaje canine, cu scopul de a peria pădurea și de a identifica victimele. În același timp, sunt echipaje specifice de intervenție în zona montană, o șenilată, dar și un echipaj de ajutor SMURD, care vor interveni pentru posibilul ajutor, pentru a evacua victimele”.

Reporterul NewsEnergy a urcat muntele alături de echipa de salvatori, formată din voluntarii de la CCU și specialiștii de la DGSU, în căutarea celor 2 persoane dispărute. După circa două ore de căutări, una dintre ele a fost găsită de echipele de intervenție într-o șură ce servea drept adăpost de animale, iar cealaltă a fost descoperită pe o stâncă în pădure.

La scurt timp, ele au primit ajutor de urgență de la medici și au fost transportate la bază cu șenilata.

Ana Maria Ciopată, Vicepreședinte al Clubului Câinilor Utilitari (CCU), a explicat pentru NewsEnergy, cât de important este pentru ei, ca voluntari să participe la astfel de exerciții de salvare, alături de instituțiile abilitate pentru intervenții de urgență.  

„Dacă nu avem un exercițiu în comun, nu avem un limbaj în comun. În caz de dezastru, noi trebuie să acționăm ca o echipă. Exercițiile acestea sunt foarte bune, pentru că deja se creează un automatism. Ne cunoaștem între noi, se creează niște relații în timp, știi cum să lucrezi, cum să comunici, pentru că stresul este foarte mare, e despre viața unui om, până la urmă. Riscăm ca cele 30 de secunde de lipsă de comunicare între noi în echipă să conteze foarte mult pentru viața omului respectiv. Pentru mine asta e cel mai important. Dincolo de asta, e vorba și de conștientizare. Astfel de exerciții sunt deschise publicului larg, sunt oameni care află niște lucruri foarte importante: despre cum să se comporte în caz de dezastru, cum intervin. Se creează și încrederea: există o echipă care la un moment dat o să vină să mă salveze, e cineva acolo. E foarte important acest lucru”.

În Clubul Câinilor Utilitari, asociație din București, sunt acum 26 de căței, dintre care 12 sunt atestați fie pe mediul natural, fie pe dărâmături. Ana explică mai departe:

„CCU are protocoale semnate cu ministerul Afacerilor Interne și cu Departamentul pentru Situații de Urgență, ne atestăm exact cum se atestă câinii din sistem, câinii de căutare și salvare sau câinii de urmă din poliție și din jandarmerie. Trecem prin același proces de atestare și examinare.

Din punctul nostru de vedere, cam orice cățel poate să fie câine de căutare și salvare. Singura diferență este timpul efectiv în care câinele reușește să ajungă la atestare sau să devină efectiv un câine utilitar de căutare și salvare și să poți să ai încredere în el. Cu un câine maidanez o să muncești mai mult, dar pe de altă parte există posibilitatea să îți iei un câine scump de mii de euro și să fie un individ mai timid sau cu diverse frici, temeri. E vorba de genetica fiecărui cățel în parte. Ține foarte mult și de conexiunea pe care stăpânul și-o creează cu câinele, cât de mult lucrează cu el, cât de pasionat este și stăpânul. Noi suntem voluntari și tot ce facem aici facem din pasiune. Dar pe de altă parte există și timpul. Ne place foarte mult ce facem, doar că avem și joburi de zi cu zi de la 9am la 5pm, care uneori nu ne permit să ne ocupăm de câini așa cum ar trebui. Dar în principiu suntem pe terenul de antrenament luni, joi, sâmbătă, indiferent de vreme, de anotimp. Pot spune ora la care începem, niciodată ora la care terminăm antrenamentul. În funcție de specificul fiecărui câine, se lucrează pe rând, sistematic, ni se prezintă antrenamentul pe care l-au făcut acasă, mici lucruri care nu le ies sau pe care ar dori să le îmbunătățească. Fiecare echipă canină are targetul propriu: de exemplu, într-un an vreau să iau atestare pe dărâmături, la Centrul Chinologic de la Sibiu.

Dincolo de aceasta, mai e și munca administrativă din spate. Tot ce ține de club este făcut tot de noi, de la contabilitate, la strângere de fonduri, echipamente, și toate necesită timp și energie. Dacă nu avem căști, nu putem să băgăm voluntarii în dărâmături, pentru că nu riscăm ca la un antrenament să ne accidentăm”.

Ana, CCU: „Trebuie să fim partea puternică, care dă încredere”

Am întrebat-o pe Ana, care a participat și ea la misiuni de salvare alături de cățelușa ei Alsa, ce cazuri au impresionat-o mai mult.

„Toate intervențiile au o încărcătură emoțională destul de mare, pentru că e viața unui om la mijloc. Dispare un om, chit că e cineva care a dispărut pentru că a consumat prea mult alcool și nu a mai găsit drumul spre casă sau o persoană în depresie care lasă un bilet acasă și nu îl mai găsește familia, ori copii care au probleme. De exemplu, căutarea unei fetițe în Tulcea este misiunea care m-a marcat foarte tare. Faptul că eu am auzit un părinte de la 12 noaptea până la 4 dimineața mergând cu noi pe câmp și strigând în continuare numele copilului… pentru noi e greu.

În același timp, trebuie să fim și partea puternică, care dă încredere. Nu putem să promitem că îl găsim, dar eu cred că e foarte important pentru aparținători să vadă că suntem acolo și că se depun eforturi ca acea persoană să fie găsită.

Apropo despre importanța unor astfel de exerciții, până acum un an și ceva toate solicitările de căutări ajungeau la noi după vreo 48 de ore, chiar și mai târziu. Acum am observat că poliția cu care am mai colaborat în trecut a înțeles că e foarte important să ne anunțe. Și atunci intră ei într-o primă serie de căutări și cam în 24 de ore au început să ne anunțe și să ne solicite sprijinul pentru căutare. Ni se dau toate detaliile despre persoana căutată și ni se spune cam unde a pierdut urma câinele de urmă al Poliției. Câinele de urmă este învățat să discrimineze mirosul: primește un obiect al victimei și caută specific acel miros. Câinii noștri scotocesc și găsesc orice persoană pe o anumită arie în viață”.

Cum a fost intervenția în Turcia devastată de cutremur ca într-un film apocaliptic

Ciobănescul Zura este unul dintre câinii care a făcut parte din echipele de intervenție ale României în misiunea de salvare din Turcia, după cutremurele care au devastat Turcia și Siria în luna februarie a acestui an, cu peste 50.000 de victime. Stăpânul ei, Romică Chințoi, instructor canin în Clubul Câinilor Utilitari, a povestit pentru NewsEnergy câteva secvențe din această misiune fără precedent. El a făcut tabloul unor astfel de intervenții extrem de dificile.

„În Turcia, din CCU am participat în prima echipă de intervenție eu și colegul meu Mihai. La ora 11 am ajuns la Ciolpani, unde este baza echipei de salvatori RO-USAR, cei care sunt atestați INSARAG (International Search And Rescue Advisory Group, o rețea globală de peste 90 de țări și organizații sub umbrela Națiunilor Unite – n.r.) și cei la care noi suntem atașați în caz de intervenție. Ei au deja 2 câini și au nevoie de 4 – 2 civili și 2 militari. Ne-am integrat cu ei practic ca într-o echipă. Am ajuns în aeroportul din Adana noaptea, după care ne-am dus pe aeroportul din Antakya, unde chiar era un dezastru. Aeroportul fusese mutat 3-4-5 metri – toată clădirea, toată structura fusese mutată -, l-a luat valul de pământ și l-a dus mai încolo. RO a fost printre primele țări care a ajuns acolo. Cred că România a fost chiar prima care a dat răspunsul <<Prezent! Noi venim!>>. După aceea, evident au început să apară și alte țări care își ofereau sprijinul. De obicei turcii sunt bine organizați, au echipe canine și de salvatori foarte bune, pentru că ei au zone seismice destul de active și când Turcia cere ajutor, deja dezastrul e mare.

Ne-am împărțit în două schimburi. Schimbul unu a plecat în teren să facă o cercetare preliminară și au și intervenit, până li s-a terminat schimbul au scos cred că 2 oameni, cu ajutorul cățeilor Speedy și Thor ai ministerului. Nouă ne-a fost repartizată o clădire mastodont, o clădire de 10 etaje, nu știu cu ce să o compar, ziceai că e o pictură abstractă. Te uitai la apartamente și nu îți venea să crezi că sunt în acele poziții ciudate. Dacă erau persoane acolo, erau îngropate la zece metri, cred că nici cel mai tare echipament din lume nu ar fi putut să știe ce e acolo, atât de mult moloz era. Am primit informații de la translatorul turc – haideți la un cartier de lângă, acolo știm sigur că există persoane, le auzim strigând foarte vag după ajutor. Și într-adevăr când am ajuns acolo erau două case – una cu 2 etaje, alta P+1. Într-una era blocată un bărbat care avea piciorul prins și aproape strivit de o grindă. I-au acordat ajutor medicii. În timpul ăsta, pompierii săpau în așa fel încât să nu îi facă mai mult rău. Vizavi de clădirea aceasta era un puști prins la subsolul casei cu familia lui. Din păcate, el era singurul supraviețuitor. Nici măcar nu se auzea.

La un moment dat se striga și începuserăm să ne îndoim de veridicitatea a ceea ce auzim. Poate e wishful thinking, era atât de vag și de slab…Copilul acesta deja stătuse acolo o noapte cu temperaturi de minus 3 grade Celsius, adică frig tare, și se auzea ceva foarte vag. La bărbat a durat 12 sau 14 ore descarcerarea, dar la băiat a durat vreo 30 de ore, pentru că au fost multe replici, iar cea mai mare l-a îngropat de fapt un pic mai rău, cumva s-a rearanjat molozul, iar pompierii au spus că au săpat 10 ore degeaba, pentru că nu mai au acces pe partea aceea. L-au scos afară după vreo 30 de ore. În timpul acesta, noi am ajutat alte echipe care nu aveau câini sau cameră telescopică.

Ne-am dus din clădire în clădire, băteam orașul noaptea, pe niște străzi care arătau ca într-un film apocaliptic. Nu îți venea să crezi că poate fi atât de dărâmat un oraș, 80% din el, iar clădirile care rămăseseră în picioare trosneau, se crăpau, le auzeai, erau în drum spre jos, dar încă nu ajunseseră acolo.

Am făcut cercetări la o clădire, am ajuns la o bucătărie, cu câinele purtat din brațe în brațe în brațe în mâinile mele, am coborât în demisol, am căutat zona, dar nu am reușit să ne dăm seama de nimic.

Am văzut blatul de bucătărie, cu chiuvetă, cu coșul de gunoi și tocătorul, ce făcea omul în clipa aia, a rămas exact așa. Ca un tablou sinistru.

Nu am găsit nimic acolo, am trecut la următoarea clădire. Câinii au dat niște semnale unde erau numai draperii și patul din dormitor, am trecut de draperii, am văzut ambii câini făcând aceeași chestie, mergând către zona aia, insistând în zona aia și am plecat de acolo lăsând o evaluare a muncii noastre. Ei aveau un excavator care deja săpa, jumătate din clădire era deja scoasă afară. Au zis: Am vrea să săpăm în continuare, dar ne temem că s-ar putea să fie cineva în următoarea parte a clădirii. După ce am plecat de acolo, le-am spus: În partea asta a clădirii, săpați cu mâna, mai degrabă decât cu excavatorul. Și am plecat mai departe. Nu am putut confirma că sigur e acolo, dar sperăm că i-am ajutat în felul acesta. Și au fost multe clădiri de genul acesta.

La una dintre ele chiar am putut să vedem rezultatul muncii noastre. Seara am făcut evaluarea și am zis că asta e zonă cu prioritate – unde ar fi bine să sape prima oară, pentru că acolo au simțit ceva câinii.

Nu era nicio situație pe care câinele a văzut-o la antrenament, era o situația dură – câinele se uită la oamenii din jurul lui și îi vede pe toți încordați, necăjiți. El nu a văzut situația aia vreodată și dintr-odată, trebuia să îl bag într-o zonă de film pe groază și se simțea pe el presiunea. Pentru simplul motiv că îi antrenăm de ani de zile – de pildă Zura are 7 ani și o antrenez de la vârsta de 2 luni – câinii și-au făcut datoria cu hărnicie și au intrat cu mult curaj în zone în care nu puteai să bagi o persoană.

Chiar dacă ar fi avut curajul să intre, nu putea pentru că are umerii lați, dar câinele e agil, e subțire și are și un creier foarte inteligent care îl ajută să navigheze fără ajutorul stăpânului. Atunci când e băgat într-o gaură mică, tu nu îl mai vezi, el nu te mai vede, trebuie să ia decizii singur. Sunt capabili să vadă unde e sursa, unde e mai mult miros.

La clădirea asta, a doua zi, stătea o ambulanță și de acolo de unde am zis noi să fie o zonă cu prioritate, se scotea o victimă.

Echipa României, împreună cu câinii ei, a ajutat la extragerea de sub dărâmături a câtorva persoane, care fără ajutor specializat cu echipamente grele și oameni care să știe să le folosească, nu ar fi ieșit de acolo niciodată. Nu erau persoane pe care le-a salvat timpul, ci faptul că oamenii aceștia știu ce au de făcut și au și echipamentul necesar să poată pune în practică toate cunoștințele. Te gândești că mobilizarea e mare – Spartane, Hercules, o țară întreagă a spus: Trimitem și noi forțele noastre ca să ajutăm – și te-ai fi așteptat să salveze, nu știu, 500, dar munca e foarte grea, foarte periculoasă, erau replici mari destul de frecvent. Replicile pe care le țin minte au fost cele în care eram efectiv la lucru în  dărâmături. Eram cu câinele la subsolul unei case, a venit o replică și am zis: Nu am cum să ies de aici. În mintea mea era că trebuie să mă feresc undeva și eu și câinele. Dar nu știu cum, am ieșit repede de acolo, vreo doi pompieri m-au luat pe sus, de fapt unii pe alții ne-am luat pe sus, am ieșit afară și slavă Domnului nu a fost o replică atât de mare să provoace prăbușiri secundare”.

L-am întrebat și pe Romică, salvatorul român voluntar în Turcia, cât de importante sunt exercițiile practice, precum cele derulate prin proiectul Zilele Prevenirii Dezastrelor, organizate de Asociația Energia Inteligentă?

„Foarte importante. Ce face creierul tău, toată ființa ta, într-un dezastru? Noi avem răspunsuri predefinite: fugi sau luptă până la capăt sunt cele mai puternice. Dacă ființa umană este pusă în fața unui dezastru, fără un antrenament pe care să se bazeze nu are la dispoziție decât fight or flight. Fug cât mă țin picioarele sau mă lupt până la capăt. Ca să îți dau un exemplu: ai simțit cutremurul și fără un antrenament și fără o educație, tu o să o tai pe scări, ceea ce e un lucru foarte periculos. Cei mai mulți oameni acolo mor. Dar cu antrenament ai putea ca într-o situație în care corpul tău spune <<Fugi!>>, creierul tău să spună totuși: <<Stai pe loc, analizează un pic situația!>> Bine, analizezi situația într-o fracțiune de secundă. Corpul tău, cu un antrenament, reușește ca în fracțiunea de secundă să facă mișcările care îți vor salva viața.

La fel și noi și câinii noștri. Antrenamente de genul ăsta ne fac pe noi ca într-o situație de criză să nu acționăm fără cap, impulsiv, ci ca la antrenament. Când ajungi în situația reală, vezi că inima spune <<Fugi!>> și mâinile fac totuși ce trebuie. Fac mișcările pentru care au fost antrenate.

Evenimentele de genul acesta și antrenamentele frecvente, de 3 ori pe săptămână, ne fac pe noi să acționăm într-o manieră calculată. Noi reușim să le calculăm când nu este dezastru. Atunci când e dezastru, deja e târziu, nu mai poți face calcule”, a explicat Romică.

El a adăugat:

„Cu ce aș vrea să rămână oamenii care citesc articolul acesta:

• Fixează mobila în perete.
• Asigură-te că nu ai obiecte grele pe polițe care ar putea să îți cadă în cap. Dacă ai o vază mare de flori, undeva la nivelul capului, pune-o mai jos.
• Dacă îți vine să fugi pe scări când e cutremur, mai stai un pic. Găsește în casă un loc sigur – în cada de fontă, sub o masă grea, lângă un perete / stâlp de susținere, pentru că fugitul pe scări e un lucru periculos. În Albania, după un cutremur, câinii au ajutat la depistarea a doi oameni pe care i-au găsit pe scări, îmbrățișați unul de celălalt. Băiatul care a ieșit, ne-a spus că pe casa scărilor sigur e cineva, că erau fix în spatele meu. El a ieșit, jumate de secundă mai târziu, ceilalți nu au mai ieșit. Deci erau la jumătate de secundă în spatele lui sau la o secundă. Atât a însemnat secunda aia. Deci fuga pe scări nu e o variantă bună.
• Odată ce ai ieșit din clădirea unde te-a surprins cutremurul, nu mai intra înapoi sub nicio formă în următoarele zile. Chiar dacă ți-ai uitat telefonul, lasă-l acolo ca să fie el îngropat și nu tu îngropat.
• Pregătește-ți un rucsac de urgență care să conțină apă pentru 2-3 zile, pături, pentru că dacă te prinde pe o vreme rea, ieși din casă și o să îngheți în stradă. E bine să ai la ușă undeva un rucsac ușor de luat, ca după ce s-a terminat zgâlțâiala, tu să îți iei rucsacul și să știi că 2-3 zile ești asigurat: ai apă, mâncare, medicamente de uz curent, pentru că farmaciile vor fi dărâmate, doctorii vor fi morți la ei în spitale sau la ei în casă. Nu are cine să te ajute decât tu singur următoarele zile. În 3-4 zile se mobilizează statul, forțe internaționale care vin să te ajute. Dar 3-4 zile te cam descurci tu singur și atunci e bine să ai rucsacul acesta, îți va salva viața”.

Ce pot face câinii și oamenii, nu, în cazul unor cutremure devastatoare?

„Ei pot să detecteze mirosul uman de la distanțe considerabile în pădure și destul de mari în dărâmături. De exemplu, o clădire dărâmată nu s-a sigilat etanș, undeva trebuie să existe un cotlon, o crevasă, o crăpătură pe unde iese mirosul la suprafață. Tu poate ești la un metru jumate – doi sub moloz, care nu e o chestie ușoară, sunt niște zeci de tone de moloz peste tine pe care pompierii trebuie să le dea la o parte. Și câinele ajută la restrângerea ariei de căutare. O clădire cu 10 etaje care se dărâmă înseamnă cel puțin două-trei mii de metri pătrați de moloz. O echipă bună, atestată de salvatori, o să te caute în suprafața asta prin sondare. Câinele zice: decât să săpați orbește, mai bine căutați aici, pentru că sunt indicații puternice că e ceva. Și de fapt te ajută restrângând aria de căutare și viteza cu care e strânsă victima de acolo. Fiecare minut pentru victimă contează – în fiecare minut ea poate pierde sânge, în fiecare minut se deshidratează și chiar dacă ți-e greu să ajungi, câinele dacă spune unde e, măcar poți să trimiți o sticlă cu apă. Pompierii au o metodă de a duce alimente și apă la cei prinși, până te descarcerează de acolo, totuși să nu mori că nu ai băut apă de 3 zile.

Câinii, antrenați să prioritizeze viața

Deci câinii ajută la restrângerea zonei de căutare și la viteza cu care căutăm zona respectivă. Câinele este mult mai agil, mai ușor, deranjează foarte puțin, iar riscul ca un câine să provoace prăbușiri secundare e mic. Plus că se bagă în cotloane unde eu nu aș încăpea niciodată nici să vreau. Nu suferă de claustrofobie, pot intra în zone unde și dacă intru nu aș putea să mai ies afară. Dar el, fiind foarte agil, se întoarce și iese afară. Și datorită inteligenței lor, au o autonomie mare, reușesc să ia decizii la modul că: am găsit o persoană, latru la ea sau nu, e în viață sau nu? Pentru că dacă latru la ea și e moartă, o să îi pun pe oameni să sape după victimă 15 ore doar ca să scoată un cadavru și poate la 5 metri e unul viu care ar fi vrut să fie scos de acolo mai repede. Cadavrul nu îl mai interesează. Câinele are acest discernământ: Ăsta e viu! How, how, how! El trebuie să discrimineze și să prioritizeze viața. Și cei morți trebuie scoși, dar prioritară este viața”, a concluzionat Romică Chințoi, instructor canin în Clubul Câinilor Utilitari.

Deziderat: dezvoltarea unei culturi a siguranței și a prevenției în rândul populației

Ediția derulată în județul Alba în luna iunie 2023 din campania „Zilele Prevenirii Dezastrelor” a avut două componente:

1. acțiuni de conștientizare cu privire la măsurile și tehnicile de prim ajutor derulate cu sprijinul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Unirea” al Județului Alba, care a pus la dispoziția organizatorului o echipă specializată ce a instruit participanții interesați cu privire la manevrele de prim ajutor care pot salva vieți omenești
2. acțiuni de informare cu privire la utilizarea câinilor în activitățile de căutare și salvare, organizate în colaborare cu asociația Clubul Câinilor Utilitari (CCU).

Maior Botezan Radu, Compartimentul informare și relații publice, ISU Alba:

Pregătirea populației în domeniul situațiilor de urgență și prevenirea dezastrelor reprezintă un pilon de bază al activității Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) și, implicit, al pompierilor militari. Scopul principal al acestui efort este de a informa și educa populația în legătură cu riscurile și măsurile de prevenire și protecție în fața situațiilor de urgență.

Pregătirea populației cuprinde următoarele aspecte:

1. Educația și conștientizarea publicului: Pompierii militari desfășoară campanii de informare și conștientizare în comunități, școli, instituții și diverse evenimente publice. Aceste campanii au ca scop să ofere informații privind riscurile specifice din zona respectivă și măsurile de prevenire și protecție pe care oamenii le pot lua.
2. Exerciții și simulări: Pompierii militari organizează exerciții și simulări în diverse contexte, cum ar fi incendii, cutremure, inundații sau alte situații de urgență. Aceste activități au rolul de a pregăti populația pentru situații reale, antrenându-i în adoptarea unor comportamente sigure și cunoașterea procedurilor de evacuare sau prim ajutor.
3. Instruirea în primul ajutor: Pompierii militari oferă instruire în primul ajutor populației, pentru a crește capacitatea de intervenție în cazul unor situații de urgență medicale. Aceasta include acordarea primului ajutor în caz de stop cardio-respirator, asfixiere, leziuni, intoxicații etc.
4. Distribuirea de materiale informative: Pompierii militari furnizează populației materiale informative, cum ar fi broșuri, pliante, afișe sau materiale online, care conțin informații despre riscurile specifice din zonă, măsurile de prevenire, comportamentele sigure în caz de incendiu sau alte situații de urgență.
5. Cooperarea cu comunitățile locale: Pompierii militari colaborează cu autoritățile locale și cu reprezentanții comunității pentru a identifica riscurile specifice și pentru a dezvolta planuri de acțiune în caz de urgență adaptate la nevoile locale.

Prin aceste activități, pompierii militari își propun să dezvolte și să consolideze o cultură a siguranței și a prevenției în rândul populației. Pregătirea și conștientizarea adecvată a populației pot contribui semnificativ la reducerea riscurilor și la protejarea vieții și a bunurilor în caz de dezastre sau situații de urgență.

Inițiativa Asociației Energia Inteligentă ne bucură, iar invitația acestora de a participa la activitățile derulate ne onorează. Suntem convinși că prin astfel de acțiuni, derulate cu implicarea societății civile, dezideratul unor comunități reziliente în fața situațiilor de urgență actuale va fi atins mult mai ușor, iar ISU Alba vă asigura de sprijin în acest sens”.

Ediția dedicată județului Alba a proiectului „Zilele Prevenirii Dezastrelor” a beneficiat de sprijinul partenerilor instituționali: Direcția Generală pentru Protecție Civilă prin Direcția Generală pentru Situații de Urgență, Asociația Clubul Câinilor Utilitari, Muzeul Gazelor Naturale și Primăria Întregalde. S-au alăturat proiectului în calitate de parteneri companiile Transgaz, OMV Petrom, Alro SA și EM360 Studio.

Descoperă și alte REPORTAJE scrise până acum de NewsEnergy.