Cum poate înflori o comunitate rurală vulnerabilă. Rețeta Hoghilag // REPORTAJ VIDEO

Acum câțiva ani era un sat fără speranțe, fără viitor, fără utilități și cu un abandon școlar la o cotă alarmantă. Astăzi a ajuns unul dintre modelele de bună practică la nivel național despre cum poate o comunitate rurală renaște din cenușă și înflori. Nu sunt doar tuberozele sărbătorite anual printr-un festival al lor, ci în primul rând investițiile în oameni și în nevoile lor. Iar educația este pe primul loc. Comuna Hoghilag, din județul Sibiu, a investit masiv în modernizarea școlilor și grădinițelor și a rupt tiparele construind prima școală inteligentă dintr-o comunitate vulnerabilă din România. Investițiile în educație sunt parte din rețeta administrației locale de a reduce abandonul școlar amețitor, într-o comunitare unde numeroși copii au trăit până de curând în case fără electricitate, iar unii au stat pentru prima dată pe un scaun la grădiniță. 

Primarul, Nicolae Lazăr, crede cu tărie că și copiii din zona rurală, și mai ales copiii din zonele cu probleme sociale, au același drepturi ca și copiii din marile orașe ale României: „Și aici sunt copii buni și toți au dreptul de a fi fericiți și de a-și găsi un rost în viață.”

Pe primarul din Hoghilag l-am ascultat prima dată la Climate Change Summit 2024, cel mai mare eveniment regional dedicat soluțiilor climatice, organizat la București. În fața unei audiențe internaționale, Nicolae Lazăr a spus povestea comunei Hoghilag, o poveste despre reziliență rurală:

„Pornim de la o realitate nu tocmai plăcută. Ce eram noi acum câțiva ani: eram un sat fără speranțe, fără viitor, fără utilități și cu un abandon școlar la o cotă alarmantă. Ce am făcut? Am încercat să vedem ce avem noi și care sunt oportunitățile noastre și încet-încet am făcut pași. În primul rând, avem o arhitectură extraordinară. Avem trei biserici evanghelice deosebit de frumoase. Apoi potențialul turistic este extraordinar pentru că avem și de ceva vreme un punct gastronomic și câteva pensiuni, iar motorul care dezvoltă comunitatea sunt aceste flori. Hoghilag e prima localitate din România în care se cultivă tuberoze. E o îndeletnicire care a început acum peste 100 de ani, ele au fost aduse de către sași din Imperiul Austro-Ungar.

Mi-am dat seama că nu putem dezvolta comunitatea dacă nu investim în educație. Și din păcate aceste cuvinte sunt fără sens de ceva vreme, pentru că toți ne prefacem că investim în educație, dar vreau să vă spun că realitățile în acest rural, departe de marile orașe, sunt unele groaznice. Mai ales în aceste sate săsești din care au plecat în anii 90 aproape toți etnicii sași, au rămas aceste comunități vulnerabile.

Noi am reușit să investim peste 6 milioane de euro în școli și grădinițe. Am creat la Valchid – unul din cele 3 sate ale noastre – prima școală inteligentă dintr-o comunitate vulnerabilă. Înseamnă că am construit o școală prietenoasă cu copiii, care după doi ani și jumătate începe să dea primele roade, pentru că începe să scadă abandonul școlar. De asemenea, am construit o grădiniță cu program prelungit, am utilat-o. Construim acum la Valchid cea mai frumoasă grădiniță dintr-un sat românesc – am refăcut o casă săsească, la care i-am reconstruit o șură peste curte, iar copiii ies pe o terasă și într-o livadă. Iar la Hoghilag facem tot o școală inteligentă și repunem în valoare tot o bijuterie arhitecturală, o școală construită lângă biserică, pentru că asta făceau sașii, construiau școli lângă biserică. E o școală construită la 1893.

Am cumpărat Biserica Evanghelică din Hoghilag cu un euro, suntem proprietarii, suntem printre puținii proprietari de astfel de monumente. Acum șapte ani am găsit-o cu oi și cu măgari înăuntru. Anul trecut, grație prietenilor noștri de la Ambulanța pentru Monumente, am reușit să refacem partea de șarpantă și să o punem în siguranță, iar în acest an biserica a intrat în programul național de restaurare a Ministerului Culturii și începe să fie refăcută.

De asemenea, grație PNRR, suntem în curs să refacem 8 case săsești autentice. Una dintre ele este construită la 1784. Sunt niște bijuterii extraordinare și visul meu e să refacem cât mai multe astfel de locuințe.

O altă investiție inedită e una prietenoasă cu mediul. Grație Innovation Norway am reușit să montăm panouri fotovoltaice în 69 de locuințe care nu aveau curent electric. Există zone în România rurală, România adevărată, în care sunt locuințe fără curent electric. Practic 232 de copii au aprins pentru prima dată un bec anul trecut. Acestea sunt realități pe care dacă le ascundem o să se agraveze și o să fie din ce în ce mai grav.

Noi suntem la început. Realitățile sunt groaznice. Acum satele sunt un șantier, pentru că introducem utilitățile peste tot. Sunt foarte-foarte multe lucruri de făcut și niciodată nu o să le terminăm, pentru că apar tot timpul noi provocări.

Ce ați putea face pentru noi? În primul rând să veniți să ne vizitați. Să vizitați tărâmul tuberozelor, să veniți să vedeți munca acestor oameni care e fantastică. Imaginați-vă că aceste flori înfloresc o dată la 3 ani, iar oamenii noștri muncesc zi de zi și sunt ani în care nu au rezultat. Și pentru asta, merită tot respectul și aprecierea noastră. Dacă ne vizitați și cumpărați câteva fire de tuberoze, ne ajutați să ducem mai departe munca acestor oameni și să dezvoltăm comunitatea”.

Școala din vis

Am pornit pe urmele poveștii de la Climate Change Summit și ne-am dus în Hoghilag. Am vrut să vedem, în primul rând, cum arată prima școală inteligentă dintr-o comunitate vulnerabilă. Așa am ajuns în satul Valchid, unul dintre cele trei sate care compun comuna Hoghilag. Sub soarele blând, ulița mare a satului se întinde prăfuit printre casele săsești de secol 18-19 care păstrează încă parfumul traiului bun de altădată.

Tot o clădire de secol 19 este și școala, o clădire luminoasă, colorată în galben, una dintre culorile preferate pentru clădiri ale sașilor de demult. Până acum trei ani, era o școală mică, cu sobe pe lemne în fiecare clasă, cu pereți plini de fum, cu toalete în spatele curții, cum din păcate există încă foarte multe școli în zona rurală din România. Acum are peste 15 kilometri de cabluri și fire în ea și este una dintre puținele școli inteligente din România.

„Am reușit să o refacem și să îi dăm o strălucire și o importanță mai mare. În spate am construit o aripă nouă. Investiția totală a fost în jur de un milion de euro. Am pornit de la un vis. Nu aveam banii aceștia, ci 65-70%, dar am reușit să obținem alte patru finanțări – bani europeni, sponsorizări, fonduri naționale și acest vis al nostru a devenit realitate după o muncă de doi ani și jumătate”, ne-a explicat primarul Nicolae Lazăr.

Reabilitarea și modernizarea școlii au presupus mii de ore de lucru și de discuții cu diferiți parteneri, povestește primarul.

„Am avut o susținere extraordinară din partea primăriei Ciugud, pentru că a fost important să luăm din experiența lor și să o multiplicăm și vreau să le mulțumesc încă o dată primarului Gheorghe Damian și lui Dan Lungu – consilierul primarului, oameni cu suflet și care ne-au ajutat în fiecare moment”, a adăugat primarul comunei Hoghilag.

Primarul Nicolae Lazăr ne face turul școlii. Începem de la cancelarie, de unde printr-o interfață inteligentă se pot controla temperatura și iluminatul în fiecare sală de clasă, deși intervențiile manuale nu sunt necesare, pentru că sistemul inteligent face aceste operațiuni automat. De pildă, lămpile își reglează intensitatea în funcție de lumina naturală de afară. Dacă la ora 13:00 nu mai sunt ore, la ora 13:15 se reduce temperatura și se sting luminile în toată clădirea. Când apar probleme, ele sunt reglate de la distanță de IT-iști.

La fiecare etaj, monitoarele înlocuiesc hârtiile de pe pereți. Chiar și activitățile pe care le desfășoară sunt proiectate pe ecrane. Tablele sunt inteligente, iar copiii au calculator și pot învăța astfel de pe manuale digitale. Dincolo de tehnologia nouă, sălile de clasă te îmbrățișează prin culorile calde, curățenia desăvârșită și bunul gust. După 3 ani de funcționare arată impecabil.

Sunt 9 clase care compun școala – de la clasa pregătitoare până la a 8-a. În total, 184 de copii sunt la școală, dintr-un sat de 800 de oameni. De la o fereastră, privesc zidurile bisericii evanghelice. Iar mai departe, se vede fumul cum se înalță de la casele încropite pe deal. O comunitate de zeci de familii care până de curând nu avuseseră nici măcar electricitate. Problemele sociale sunt uriașe. De pildă, fetițe în clasa a șasea care devin mame.

„Aici suntem în secolul 21 și acolo suntem în secolul 18 pe deal. Acolo e comunitatea cea mai grea, sunt circa 200 de persoane. În aproape toate satele săsești există astfel de comunități. Și această comunitate începe să fie din ce în ce mai numeroasă. Dar copiii de acolo încep să fie din ce în ce mai mulți la școală. (…) Școala aceasta e un proiect drag nouă și care, din punctul nostru de vedere, este extrem de important și ne poate ajuta să dezvoltăm aceste comunități”, ne spune primarul.

Dincolo de dotările de top, primăria a asigurat condiții ca școala să aibă program prelungit și copiii să primească astfel și o a doua masă caldă. „Copiii mai au o șansă, cu condiția să îi ții într-un mediu sănătos cât mai multe ore în decursul unei zile. Dacă stau la școală numai până la ora 12.00 nu ajunge. Prin Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS) pentru fiecare comunitate vulnerabilă s-au alocat anumite sume, la noi în jur de 200.000 de euro. Dar el se adresează numai copiilor din ciclul 2 (clasele 5-8), ceea ce din punctul nostru de vedere e deja prea târziu. Trebuie să discuți cu oameni care știu realitățile când faci astfel de programe. În PNRAS, nu poți face afterschool după-masă, cum mi se pare normal, ci se fac ore remediale cu copiii care au probleme”, a mai spus Nicolae Lazăr.

Primarul vrea să amenajeze în școală și un cabinet psihologic, printr-un parteneriat cu o companie privată. De asemenea, va crea un ONG al școlii.

„Am avut o discuție după conferința de la București cu câteva companii și încercăm să sensibilizăm companiile sau pe cei care vor să susțină un cerc de olărit, un psiholog. Din păcate, acest psiholog al școlii, după știința mea, e unul la 500-600 de copii, înainte era la 1.200, ceea ce mi se pare fără sens și nu poate face nimic. Mi-aș dori să avem un psiholog al structurii noastre care să vină în fiecare zi sau la două zile aici. Să avem un medic al nostru. Prin ONG vrem să susținem astfel de activități”, ne împărtășește primarul planurile sale.

În spatele clădirii, primarul a amenajat o livadă și un solar în care copiii își cultivă propriile legume.

Peste drum de școala din Valchid, se află grădinița, o casă săsească de început de secol 19, pe care primăria a refăcut-o și a extins-o cu un corp nou. Clădirea se încălzește cu pompe de căldură, încălzirea se face prin pardoseală. Investiția e în jur de 600.000 euro prin Programul Operațional Regional (POR). Circa 100.000 de euro sunt numai dotările.

„Nu vă puteți imagina cum arăta înainte. Era o podină veche cu pământ, praf, toalete în spatele curții. E cel mai drag proiect al meu. Respectăm și arhitectura unui sat sătesc. Plus că aici copiii și oricine s-ar simți bine. Ești conectat cu natura, efectiv vezi natura și ieși afară într-o livadă. E un proiect cu multe provocări, sunt zeci, dacă nu sute de ore nedormite. Toate astea se fac cu eforturi, cu multe provocări, cu multe piedici și dacă nu ești suficient de puternic nu poți să le duci la bun sfârșit”, ne împărtășește primarul.

Una dintre cele mai mari provocări este de a face rost de bani pentru a realiza toate obiectivele. Nevoile sunt imense, într-o localitate rurală pentru care apa curentă și canalizarea sunt modernizări recente. Primarul a reușit să facă un drum și să aducă apa curentă și în comunitatea vulnerabilă, după ce, în 2023, a montat panouri fotovoltaice la cele aproape 70 de locuințe de pe deal, cu ajutorul unor fonduri norvegiene.

„Spre bucuria noastră, oamenii le folosesc și nu s-au distrus. În aceste case sunt aproximativ 250 de persoane și peste 100 de copii. Aceste comunități care din păcate există în multe sate din România și-au construit locuințe pe terenuri care nu erau ale lor. Neexistând autorizații, nu pot fi conectate la rețele. Cumva problemele se leagă. Încercăm să facem aceste locuințe să intre în legalitate”, a explicat primarul Nicolae Lazăr.

Potrivit acestuia, deja se văd însă roadele acestor investiții masive în educație.

„În școlile și grădinițele pe care le-am reabilitat și deja se folosesc a început să scadă abandonul școlar. Copiii vin la școală pentru că se simt bine și doar așa poți să îi atragi. Investițiile în educație sunt cele mai importante, mai ales în aceste sate cu atât de multe probleme sociale. Dacă un primar nu face un drum sau un sistem de canalizare, o să îl facă următorul. Dar dacă o generație de copii nu are dascăli buni și școli bune, efectiv sunt vieți distruse pe care nu le mai poate nimeni da înapoi acelor oameni”, ne-a declarat Nicolae Lazăr, primarul comunei Hoghilag.

Primarul a reușit să atragă pentru acest sat finanțări de toate felurile – granturi norvegiene, AFIR, POR, POIM, PNRR, Anghel Saligny. Căminul cultural, de pildă, a fost reabilitat prin fonduri AFIR. Reabilitarea celor opt case săsești va fi realizată cu ajutorul unor fonduri din PNRR. Una din ele este veche din 1797. Odată reabilitate, vor arăta oamenilor cum trebuie refăcută o casă săsească și cum pot redescoperi bijuterii arhitecturale extraordinar de frumoase. În plus, vor dezvolta turismul, pentru că vor poziționa comuna Hoghilag pe ruta caselor tradiționale – ce se întinde din nord până în sudul României. PNRR oferă 60,000 de euro fiecărei locuințe – e foarte puțin, spune primarul.

Biserica evanghelică din Valchid, un monument istoric clasa A – de valoare națională sau universală – este un alt punct de atracție pentru turiști. Însă are nevoie de mai mult decât eforturile comunității locale pentru a o pune în valoare.

„Cred că pentru ca această biserică să intre într-un circuit turistic mai amplu, ar trebui o gândire de ansamblu, în sensul că nu poți să faci ceva și să atragi turiști doar aici. Trebuie atrași turiștii la bisericile din zonă, cele mai multe biserici evanghelice fortificate. Să facem evenimente. Am uitat să valorificăm ceea ce a al nostru și doar al nostru. Avem această salbă de biserici evanghelice, eu pot să vă arăt zeci, dacă nu sute de care nu știe nimeni. Cât timp nu avem o gândire de ansamblu, nu o să putem să dezvoltăm și să introducem într-un circuit turistic toate aceste biserici”, afirmă Nicolae Lazăr.

Vă invităm să urmăriți și materialul video realizat în Hoghilag:

Readucerea la viață a satului Hoghilag

Plecăm din Valchid și mergem în satul Hoghilag. Și aici școala veche din 1893, o clădire superbă, este reabilitată și transformată într-o școală inteligentă. De pe geamurile ei privesc zidurile bisericii evanghelice.

„În toate satele săsești școala și grădinița sunt construite lângă biserică. Asta arăta încă o dată cât de importantă era școala”, a explicat primarul.

Fiind o clădire veche are foarte multe restricții impuse de Ministerul Culturii, în primul rând legate de arhitectura exterioară, de culoarea clădirii, forma și culoarea ușilor și geamurilor din lemn pe interior. Geamurile au fost refăcute exact cum au fost cele inițiale, de la construcția școlii, de la 1893, care nu au mai putut fi păstrate pentru că erau foarte compromise.

Școala are sisteme care controlează lumina, căldura, dar și emisiile de dioxid de carbon, care pot fi reglate pentru a asigura un nivel de oxigen în parametri normali în fiecare sală de clasă. Senzori montați în plafon permit ca orice problemă, legată de exemplu de incendiu, să fie detectată în timp util.

Co fonduri din PNRR, primăria asigură dotări pentru școală de peste 2 milioane de euro. Table inteligente de generație mai nouă, inclusiv propriul laptop pentru fiecare copil.

În spatele școlii, este construită o bază sportivă de peste 1,5 milioane de euro, plus o sală de sport și un teren de baschet multifuncțional. În ansamblu, un complex educativ și sportiv de peste 4 milioane de euro.

La acest cumul de investiții, cea mai mare provocare o reprezintă cofinanțarea. „E foarte complicat să asigurăm cofinanțarea, mai ales când avem multe investiții care necesită o cofinanțare mare. Și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care absorbția a început să scadă – pentru că primăriile au început să investească, să creeze proiecte, să aducă bani și atunci nu mai accesează alte proiecte, pentru că nu reușesc să le închidă pe cele pe care le au, pentru că lipsesc banii de cofinanțare.

Avem datorii și nu găsim înțelegere mereu la cei care ar trebui să o aibă pentru a dezvolta astfel de școli în mediul rural în România. Nu putem fi tratați toți la fel și nu pot fi tratate la fel investițiile – cele care sunt de calitate și îndeplinesc condiții tehnologice și de mediu față de o investiție simplă, fără pretenții. Cred că trebuie încurajate și susținute astfel de investiții: școli moderne, inteligente, prietenoase cu mediul”, a detaliat primarul.

De pildă, pentru a termina de modernizat școala din Hoghilag, provocarea momentului era de a asigura o cofinanțare de un milion de lei.

Toate aceste eforturi cumulate susțin însă viziunea administrației locale pentru revitalizarea comunei Hoghilag, inclusiv prin atragerea tinerilor înapoi la sat și a nomazilor digitali.

„Ideea e să reușim să introducem utilități în toate cele trei sate, să facem școli inteligente, primitoare cu copiii, pentru că asta poate fi o modalitate de a aduce tineri înapoi la sat. Există foarte multe persoane care lucrează de la distanță și atunci ar fi de dorit să găsească în aceste sate utilități și o școală bună pentru copiii lor”, a explicat primarul.

Grădinița din satul Hoghilag – cu program prelungit, în care învață 45 de copii – a fost prima clădire de învățământ reabilitată.

„De la grădiniță trebuie să pornim. Cu cât îi formezi mai de mici, cu atât șansele ca ei să nu se piardă sunt mai mari. E o mare problemă să investim în acești copii când sunt mici, dar nu mai avem o problemă să investim sute de milioane de euro când ajung în ajutor social”, ne mai spune edilul comunei Hoghilag.

Și aici încălzirea se face prin pardoseală, iar toată atmosfera dinăuntru este una foarte caldă.

„Noi nu am făcut rabat de la calitate. Copiii din zona rurală și mai ales copiii din zonele cu probleme sociale au același drepturi ca și copiii din marile orașe ale României. Și aici sunt copii buni și toți au dreptul de a fi fericiți și de a-și găsi un rost în viață”, punctează Nicolae Lazăr.

Florile de tuberoze

Mai e ceva în rețeta primarului: florile de tuberoze. Parfumatele flori atrag un aflux de turiști ademeniți de grădinile înflorite și care ajută comunitatea să prospere. Sărbătoarea tuberozelor are loc de obicei în primul weekend din august sau al doilea, în funcție de înflorirea tuberozelor.

„Imaginați-vă ce înseamnă să aduci într-un sat 20.000 de oameni în două zile și oameni în urma cărora, după două zile de eveniment, nu găsești o hârtie pe jos. Pentru că am stabilit niște reguli de la care nu ne-am abătut. În primul rând aici nu există o scenă, nu se urcă politicienii, nu vorbesc, nu vorbește primarul, nu sunt manele, mici, șlapi de plastic și chestii care îndepărtează oamenii care vor să vadă lucruri frumoase”, ne împărtășește primarul.

Curtea bisericii evanghelice din Hoghilag e locul de reuniune pentru meșteri și artiști locali. Tot acolo e și Turnul Slăninii, unde sașii își atârnau slănina – bunul lor cel mai de preț, mai ales în timpul invaziilor. În grinzile de stejar încă sunt înfipte cuie și crestate inițialele familiilor. Un simbol al încrederii care lega comunitatea săsească, cea care funcționa pe structura de vecinătate – în care toți se ajutau unul pe altul, fiindcă au înțeles că doar împreună pot fi mai puternici. Hoghilag a fost un sat săsesc bogat.

„Una dintre ideile noastre simple care poate să unească comunitatea este de a readuce la viață Turnul Slăninii. Adică să ne aducem aici fiecare câte o bucată de slănină și să ne reîntâlnim periodic. E o modalitate simplă de a uni oamenii. Asta s-a pierdut la noi”, a conchis primarul.

CITEȘTE ȘI:

Energie verde din biomasă pentru încălzirea satelor din România // REPORTAJ VIDEO