Articolul scris de Eliza Barnea, Ambasador Tânăr pentru Energie al EUSEW, se concentrează pe necesitatea unui Pact Verde și Social în UE pentru a asigura o tranziție verde echitabilă și justă, echilibrând acțiunile climatice cu protecția socială pentru grupurile vulnerabile. Acest editorial este realizat în cooperare cu Săptămâna Europeană a Energiei Durabile 2025 (EUSEW), eveniment susținut de NewsEnergy.ro ca partener media.
Consultați ec.europa.eu/eusew pentru apeluri deschise.
Un nou capitol pentru tranziția verde
Pe măsură ce noua Comisie Europeană își începe mandatul, dezbaterile privind prioritățile blocului pentru viitor, într-o perioadă de permacriză, sunt în plină desfășurare. De la pandemia de COVID-19, invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, criza energetică și dezastrele naturale tot mai frecvente, evenimentele din ultimii ani au menținut UE într-o stare constantă de răspuns la criză. Totuși, provocările de astăzi sunt structurale și pe termen lung. Costul vieții, peisajul securității internaționale, starea democrației și schimbările climatice au fost câteva dintre prioritățile de top care au adus oamenii la urne în cadrul alegerilor europene cu cea mai mare prezență la vot din ultimii 30 de ani.
Poate cea mai transformatoare, prin impactul său potențial, este ambiția UE de a conduce tranziția către neutralitatea climatică. Totuși, aceasta s-a lovit de frustrări tot mai mari din partea muncitorilor, frustrări exploatate de discursul politic extremist în întreaga Europă. Așa cum s-a observat în rezultatele recente ale alegerilor din România, ascensiunea mișcărilor populiste riscă să ne ducă înapoi la punctul de plecare, punând sub semnul întrebării chiar noțiunea de schimbări climatice.
Viitorul Pactului Ecologic European (EGD) și al pachetului Fit for 55 rămâne încă incert, însă nevoia de acțiune devine tot mai urgentă cu fiecare moment care trece. Potrivit Raportului privind decalajul emisiilor publicat de UNEP în octombrie, lumea se află pe traiectoria unei creșteri a temperaturii de până la 3,1°C. Aceasta este de peste două ori mai mare decât pragul de 1,5°C, pe care guvernele din întreaga lume s-au angajat să îl mențină acum aproape 10 ani, prin Acordul de la Paris.
Efectele dezastruoase ale schimbărilor climatice au continuat să devasteze continentul în acest an, provocând pierderi umane și materiale în valoare de zeci de miliarde de euro. Drept urmare, rezultatele alegerilor europene reflectă clar necesitatea de a aborda mai bine tensiunile percepute între obiectivele de mediu și echitatea socială. Politica climatică poate funcționa doar dacă răspundem, în același timp, și nevoilor societății.
Acțiunea climatică și justiția socială, două fețe ale aceleiași monede
Un exemplu grăitor al interconectării dintre acțiunea climatică și justiția socială este valul de proteste ale fermierilor din 2024, desfășurat în întreaga Europă. Un punct comun de nemulțumire îl reprezintă reglementările stricte de mediu ale UE și acordul comercial recent încheiat între UE și blocul comercial sud-american Mercosur. Potrivit fermierilor francezi, acest acord va inunda piața europeană cu produse ieftine, obținute după standarde de mediu mai puțin stricte. Ca răspuns la nemulțumirea fermierilor, Comisia a retras propunerea de Regulament privind utilizarea durabilă, care viza reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030, în efortul de a crea lanțuri de producție alimentară durabile și de a sprijini restaurarea biodiversității.
Dar agricultura nu este singurul sector strategic în care impulsul pentru o acțiune climatică mai rapidă afectează în mod disproporționat cei mai vulnerabili. Tranziția verde este un proces care implică întreaga economie și întreaga generație, o schimbare de paradigmă ce va avea ecouri atât în comunitățile locale, cât și în dinamica geopolitică.
S-au făcut câțiva pași importanți, de la stabilirea obiectivelor de eliminare treptată a cărbunelui și a cazanelor pe combustibili fosili până la introducerea Sistemului de Comercializare a Emisiilor pentru clădiri și transport rutier (ETS2), începând din 2027. Deși acestea sunt măsuri esențiale pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în UE, efectul lor poate fi cu două tăișuri, resimțit atât în interiorul, cât și în afara granițelor.
Neadoptarea unor măsuri de atenuare a costurilor disproporționate ale tranziției pentru cetățenii cei mai vulnerabili din UE riscă să adâncească inegalitățile naționale, să alimenteze extremismul și sentimentele eurosceptice. Dincolo de granițele UE, cursa pentru electrificare riscă să mute activitățile poluante, să sporească daunele de mediu și sociale în țările bogate în resurse și să crească riscul de conflicte și strămutări în regiunile deja fragile. Acestea sunt doar câteva dintre externalitățile negative care nu pot fi ignorate dacă vrem ca promisiunea unui model economic mai echitabil și mai verde să devină realitate pentru toți și ca UE să devină un lider global în acest proces.
Fondul Social pentru Climă și Fondul pentru Tranziție Justă, o abordare integrată a acțiunii climatice
În acest context, este incontestabil că viitorul legislației verzi a executivului UE trebuie să fie un Pact Verde și Social, care să îmbine cu grijă măsurile de protecție socială și de mediu de-a lungul lanțurilor valorice. Mecanismul pentru Tranziție Justă și Fondul Social pentru Climă sunt astfel de instrumente. Dacă sunt implementate corect, acestea pot atenua impactul disproporționat al politicilor verzi asupra grupurilor vulnerabile, oferind în același timp oportunități pentru toată lumea.
Creat în 2023, Fondul Social pentru Climă ((UE) 2023/955) va colecta venituri din licitarea certificatelor de emisii din noul ETS2, care acoperă emisiile de CO₂ rezultate din arderea combustibililor în clădiri, transport rutier și industrie mică. Se estimează că va mobiliza peste 86 de miliarde de euro în perioada 2026–2032, sprijinind țările UE în abordarea provocărilor tot mai mari legate de sărăcia energetică și de transport.
Abordarea cauzelor structurale ale sărăciei energetice și oferirea de soluții pe termen lung pentru cei mai vulnerabili sunt esențiale pentru a asigura legitimitatea unuia dintre cele mai importante instrumente ale UE pentru acțiunea climatică – Sistemul de Comercializare a Emisiilor (ETS). Accesul la aceste fonduri va depinde de elaborarea Planurilor Naționale pentru Climă Socială, iar plățile vor fi condiționate de îndeplinirea obiectivelor sociale și climatice.
Aceste planuri trebuie realizate într-un mod participativ, asigurând reprezentarea intereselor celor afectați, iar investițiile propuse trebuie să răspundă provocărilor locale.
Un alt instrument esențial, menit să echilibreze echitatea socială și acțiunea climatică, este Fondul pentru Tranziție Justă (JTF, (UE) 2021/1056). Adoptat în 2021, JTF a apărut ca o recunoaștere a faptului că atingerea obiectivului UE de neutralitate climatică până în 2050 va pune provocări disproporționate pentru regiunile dependente de industriile poluante în declin, cu o forță de muncă puternic specializată și alternative limitate de angajare.
Parte a Mecanismului pentru Tranziție Justă, JTF dispune de un buget de peste 17,5 miliarde de euro pentru perioada 2021–2027. Acesta vizează abordarea integrată a provocărilor transsectoriale care apar în procesul de decarbonizare a regiunilor mono-industriale, în special a celor dependente de cărbune.
În multe privințe, principiile fundamentale ale JTF fac parte din soluția necesară pentru adaptarea viitoarelor politici la provocările și realitățile tranziției verzi. Cu un accent pe dezvoltarea teritorială și bazată pe specificul local, sprijinul direcționat al JTF a fost condiționat de elaborarea Planurilor Teritoriale pentru Tranziție Justă (TJTP) la nivel regional. Conform Principiului Parteneriatului, elaborarea și implementarea TJTP-urilor a coagulat diverși actori în jurul unui obiectiv comun. În multe cazuri, procesul participativ declanșat de JTF a creat un precedent de bune practici, esențial pentru succesul tranziției verzi, generând sinergii pentru implicarea locală și acceptarea publică mai largă. JTF pune acum bazele unei economii verzi, printr-o abordare ambițioasă de neimaginat pentru regiunile dependente de cărbune și mono-industriale cu doar un deceniu în urmă.
În Letonia, 1,8 milioane de euro sunt alocate pentru îmbunătățirea competențelor administrațiilor locale și a specialiștilor regionali, precum și pentru atenuarea consecințelor socio-economice ale schimbărilor climatice. În Grecia, Fondul pentru Tranziție Justă va oferi sprijin dedicat comunităților energetice pentru dezvoltarea inițiativelor de autoproducție în regiunile afectate de extracția lignitului. În Valea Jiului, regiunea carboniferă a României, JTF va sprijini dezvoltarea unui hub de robotică pentru tineri, pe locul unei foste mine.
În septembrie, CEE Bankwatch Network și alte 41 de organizații europene au lansat o declarație comună, solicitând decidenților europeni să continue și să consolideze Fondul pentru Tranziție Justă în următoarea perioadă financiară, pentru a se asigura că „nimeni nu este lăsat în urmă pe drumul UE către neutralitatea climatică”.
Drumul de urmat pentru tranziția verde
Crearea unui teren de joc echitabil în tranziția verde trebuie să fie o prioritate în următorul Cadru Financiar Multianual. Pe măsură ce se negociază următorul buget pe termen lung al UE, accentul trebuie să rămână pe continuarea muncii ambițioase începute deja prin Pactul Verde European.
Zonele prioritare ar trebui să se concentreze pe asigurarea unei finanțări adecvate pentru sprijin țintit, cu o abordare teritorială, bazată pe dialog social semnificativ, negociere colectivă și management transparent partajat. Protejarea celor mai afectați, prin integrarea unor condiționalități sociale și de mediu puternice și abordarea legăturilor dintre vulnerabilitatea socială și cea climatică, trebuie să fie principii călăuzitoare.
Accesul la fonduri publice trebuie să vină, de asemenea, cu responsabilități publice față de binele comun. Aceasta înseamnă sprijinirea autorităților locale cu instrumente financiare și non-financiare pentru a dezvolta cunoștințele necesare care să le ajute să își ghideze orașele și satele către neutralitatea climatică. Apropierea acțiunii climatice și a beneficiilor acesteia de cetățeni rămâne esențială pentru asigurarea acceptării publice pe termen lung și susținerea schimbărilor de comportament necesare pentru ca sustenabilitatea să devină o valoare societală.
De asemenea, trebuie continuate eforturile pentru a acoperi lacunele în domeniile sistemelor alimentare durabile și bunăstării animalelor, transformării industriale verzi și achizițiilor publice ecologice, în conformitate cu obiectivele Pactului Verde European (EGD), în special în ceea ce privește eficiența, suficiența și circularitatea. În cele din urmă, impactul extern al politicilor EGD și al acordurilor comerciale asupra drepturilor muncii și protecției mediului trebuie să primească o atenție sporită dacă dorim să preluăm conducerea în tranziția globală către sustenabilitate și să acționăm ca un catalizator pentru securitate și prosperitate.
O tranziție verde echitabilă – o oportunitate fără precedent
O tranziție verde echitabilă reprezintă o oportunitate fără precedent de a crea schimbarea de paradigmă necesară pentru a aborda tripla criză a schimbărilor climatice, pierderii biodiversității și poluării, într-un mod transformator, nu doar reformator. Așa cum este prevăzut în Pachetul Fit for 55, tranziția verde este „o oportunitate de a reduce inegalitatea sistemică” și de a propune un nou model economic, care să pună bunăstarea oamenilor și a mediului în centrul său.
Misiunea de a avansa această viziune politică orientată spre viitor trebuie susținută atât de instituțiile europene, cât și de guvernele naționale.
Promisiunea Pactului Verde European de a asigura o tranziție echitabilă către un model economic mai verde și mai echitabil este, probabil, cea mai ambițioasă inițiativă întreprinsă de UE de la promisiunea sa fondatoare. Similar momentului din 1950, când Declarația Schuman a propus ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, atingerea acestui obiectiv măreț necesită „eforturi creative pe măsura pericolelor care îl amenință”.
Nu ar trebui să fim obligați să alegem între protejarea mediului, economiei sau a oamenilor. Transformarea economiei astfel încât să servească tuturor oamenilor și mediului înconjurător trebuie să fie drumul de urmat.
Despre autor
Eliza Barnea (foto) este expert în dezvoltare, cu o vastă experiență în politici publice și management de proiect, ocupând diverse roluri în sectorul public, non-guvernamental și în organizații internaționale. Activitatea sa se concentrează pe intersecția dintre incluziunea socială și tranziția verde, colaborând strâns cu Comisia Europeană și Guvernul României la toate nivelurile pentru a promova o tranziție mai echitabilă către o economie cu emisii scăzute de carbon. În prezent, coordonează campania pentru tranziție justă la Bankwatch România, o organizație de mediu, și este lider județean pentru asistența tehnică oferită Guvernului României pentru elaborarea Planului Climatic Social.
Eliza face parte din Rețeaua UE a Experților în Tranziție Justă (JTPeers Expert Database) și este Ambasador European pentru Tineret în Energie 2024.
Declarație de responsabilitate: Acest articol este o contribuție din partea unui partener. Toate drepturile rezervate. Nici Comisia Europeană, nici vreo persoană care acționează în numele acesteia nu este responsabilă pentru modul în care informațiile din articol ar putea fi utilizate. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului/autorei și nu trebuie considerate ca fiind reprezentative pentru poziția oficială a Comisiei Europene.
(FOTO: Sediul Comisiei Europene din Bruxelles – sursa: @comisia.europeana.in.romania, Facebook)
CITEȘTE ȘI:
Opinie Alexandru Mureșan: Educația – Pilon Central al Pactului Verde European
