Altădată cel mai mare producător de lignit din lume, Germania, care și-a asumat rolul de campion european al tranziției verzi, se pregătește pentru închiderea ultimelor sale mine și termocentrale pe cărbune. Aflată în partea estică a Germaniei, Lusația este una dintre cele trei regiuni miniere încă active din această țară și totodată una dintre cele mai mari și profitabile regiuni de exploatare a lignitului din Europa. Multe joburi și vieți depind în continuare de lignit în regiune, așa că una dintre cele mai grele sarcini este de a pregăti oamenii din zonă pentru trecerea la energia verde. Așa a apărut inițiativa de a pregăti și recalifica minerii pentru joburi în industria energiei regenerabile, prin proiectul “Qualification Network Lusatia for Renewable Energies” (QLEE). În cadrul Berlin Energy Transition Dialogue 2023 (BETD23), NewsEnergy a realizat un interviu în exclusivitate cu Jan Hinrich Glahr, inițiator și lider al proiectului QLEE, precum și Vicepreședinte al Federației Germane pentru Energii Regenerabile (BEE e.V.). Am aflat o poveste din care se poate inspira și România pentru a realiza o tranziție justă și de succes în zonele noastre miniere.
NewsEnergy (Q): Ați putea, vă rog, să ne spuneți despre ce este acest proiect QLEE, mă refer la lecțiile ce pot fi replicate în țări care au zone miniere importante?
Jan Hinrich Glahr, Vicepreședinte al Federației Germane pentru Energii Regenerabile (BEE e.V.) – Sursa foto: https://www.bee-ev.de/
Jan Hinrich Glahr (A): Partea cea mai importantă a fost că am avut ideea că trebuie să începem cu oamenii, pentru a le oferi un aspect foarte pozitiv al viitorului muncii lor, al muncii lor pe care o pot face. Pentru că în regiunile unde ai mult cărbune ca Lusația, oamenilor le este frică să-și piardă locurile de muncă, nu știu ce urmează după cărbune. Așadar, sarcina noastră a fost să ne apropiem de acești oameni și să le spunem: „Dacă ești electrician și dacă ai lucrat într-o centrală pe lignit, ai un viitor, pentru că va fi nevoie de expertiza ta și în proiectele de energie solară și eoliană”. Așa că am început să vorbim cu oamenii care activează în procesul de educație și formare pentru, de exemplu, electricieni. Am început asta și apoi am discutat ce putem face pentru a ajuta oamenii să fie pozitivi în legătură cu această transformare, pentru că dacă ești pozitiv, ești deschis. Dacă ești negativ și dacă ți-e frică, vei spune: „Nu, nu, lasă-mă în pace!” Și dacă le lăsați în pace, aceste regiuni nu se vor dezvolta suficient de repede.
Q: Este o schimbare de mentalitate?
A: Este o schimbare de mentalitate și, de exemplu, lucrez în această regiune a Lusației de peste 10 ani vorbind cu oamenii din sectorul cărbunelui.
Q: Aceasta era următoarea mea întrebare: de când durează acest proces de comunicare?
Sursa foto: Pixabay
A: Am început să comunic direct cu oamenii care operează centralele pe cărbune, centralele pe lignit, acum mai bine de zece ani, pentru că mi s-a părut foarte important să nu ai surse regenerabile pe de o parte și cărbune pe cealaltă latură. Chiar trebuie să încerci să-i aduci împreună. Așa că primul moment culminant pe care l-am avut a fost acum șase ani, când aveam o revistă economică regională, numită Lusatia Magazine, și în această revistă era directorul LEAG (compania care operează centralele electrice și minele de lignit deschise – n.r.), iar el ținea în mână o bucată de lignit, iar eu stăteam lângă el și aveam o turbină eoliană pusă peste cărbune. Și aceasta a fost imaginea de copertă. Și le-am spus oamenilor că nu e una împotriva celeilalte, ci că se merge pe calea transformării.
Este vorba despre oamenii care lucrează acolo, cum organizezi procesul de transformare pentru oamenii care lucrează în industria lignitului, cum aduci o gândire pozitivă, așa cum ați spus, o nouă mentalitate.
Și am găsit o modalitate de a lansa un proiect finanțat de Guvernul Federal al Germaniei și o modalitate de a lucra direct cu operatorul centralei electrice pe cărbune pe de o parte, alături de expertiza noastră de la Federația Energiei Regenerabile din Germania și un institut specializat pentru formare educațională. Acestea trei lucrează împreună timp de patru ani. Oferim noi tipuri de instruire – individualizată, descentralizată.
Nu doar vorbim, acum acționăm împreună, iar acesta este un pas foarte important pentru ca întreaga zonă Lusația să înceapă să acționeze. Și acum facem ceva, este vorba despre calificarea și pregătirea oamenilor, pentru că până la urmă oamenii din zonă sunt cei care fac diferența. Și dacă le oferi acestor oameni un nou mod de a-și privi viitorul, un nou mod de a-și privi munca în viitor, poate fi o schimbare foarte interesantă și, de asemenea, foarte pozitivă a mentalității lor.
Q: Încă o întrebare, vă rog: cum anume transformați locurile de muncă din regiune, fără a reloca oamenii? Pentru că, de exemplu, avem și noi câteva proiecte de transformare a minerilor în tehnicieni eolieni, dar ei trebuie să se mute din zonă. Care este planul guvernului de a crea industrie verde, industrie net-zero, locuri de muncă verzi în acele zone?
A: O evoluție foarte interesantă este că am început cu aceeași întrebare pe care o puneți dumneavoastră: „Acești oameni trebuie să se mute?”. Și în Lusația aceasta a fost o mare întrebare: „Ne pierdem locurile de muncă, ne pierdem casele, trebuie să ne mutăm undeva?”. Dar s-a dovedit a fi un cu totul alt scenariu, pentru că atunci când Guvernul Federal al Germaniei a început acest proces de schimbare structurală în zonă, a introdus noi companii, organizații științifice care să se localizeze în această zonă. Deci aduceau nu doar bani acolo, ci și locuri de muncă. De exemplu, Deutsche Bahn, operatorul feroviar din Germania, înființează acolo un mare hub de întreținere și se dovedește că au nevoie chiar de mai mulți oameni decât au astăzi. Acum ne gândim cum îi aducem pe cei din afara Lusației pentru a găsi un nou loc de muncă și o nouă locuință în zonă.
Așadar, cred că, inclusiv pentru România, regiunile aflate în tranziția de la cărbune vor rămâne un fel de hub energetic, centru energetic, dar se vor transforma, iar datorită noilor industrii, noilor locuri de muncă sau noilor firme care se vor amplasa în zonă, veți avea nevoie de mai multe locuri de muncă decât aveți astăzi.
Ceea ce este un lucru foarte interesant, pentru că ne-am gândit și am crezut că vom pierde 8.000 de locuri de muncă. În momentul de față, mai sunt 8.000 de locuri de muncă directe în cărbune (în Lusația – n.r.), dar e invers, avem nevoie de mai mulți oameni. Deci aceste zone pot fi cu adevărat câștigătoare. Nu arată așa la început, trebuie să spun, dar ei pot fi câștigători pentru că primesc tehnologii noi, obțin locuri de muncă ale viitorului și obțin noua infrastructură. Acum se dovedește că aceste regiuni chiar pot avea un viitor foarte pozitiv. Și nu este ceea ce credeam noi la început, că totul se duce de râpă. E chiar invers, iar asta e interesant de văzut și începe cu oamenii, calificarea oamenilor, dacă le oferiți o modalitate pozitivă de a gândi, de exemplu, că know-how-ul lor ca electrician este foarte valoros în afara industriei cărbunelui.
Ei nu se gândesc la asta la început, se gândesc doar la slujba lor bună pe care o pierd. Dar dacă le poți prezenta noile opțiuni pe care le au, sunt fericiți și asta se întâmplă chiar acum. Iar noi, cu proiectul nostru QLEE, facem parte din aceasta, deoarece oferim aceste noi capacități de formare, noi opțiuni de instruire.
CONTEXT: De la exploatarea istorică a cărbunelui la lider în industria regenerabilelor
Cărbunele reprezintă aproximativ 20% din producția totală de energie electrică din UE. De asemenea, oferă locuri de muncă pentru aproximativ 230.000 de oameni în mine și centrale electrice din 31 de regiuni și 11 țări UE, arată Comisia Europeană. Din 2012, producția totală de energie pe bază de cărbune a scăzut cu aproape o treime în UE. Graficul de mai jos prezintă stadiul actual al angajamentelor naționale de eliminare treptată a cărbunelui în UE. Germania s-a angajat să renunțe complet la cărbune până cel târziu în 2038, cu șase ani mai târziu față de România.
Sursa grafic: https://energy.ec.europa.eu/topics/oil-gas-and-coal/eu-coal-regions/coal-regions-transition_en
Unul dintre cele mai contestate aspecte ale eliminării treptate a cărbunelui în Europa este modul în care acesta va afecta bunăstarea socială și economică a oamenilor care trăiesc în regiunile miniere. Pe de altă parte, Lusația poate fi exemplul perfect pentru modul în care energiile regenerabile oferă oportunitatea de a transforma o regiune afectată de schimbări structurale într-una dintre regiunile energetice de top din Germania.
„Exploatarea lignitului în Lusația a început în 1860. A fost folosit pentru prima dată pentru a alimenta mașini cu abur și trenuri și pentru fabricarea de haine. În 1882, prima fabrică de brichete de cărbune brun din Europa a fost deschisă în Lusația”, scriu jurnaliștii de la Clean Energy Wire (CLEW). Potrivit acestora, compania energetică LEAG operează astăzi patru mine deschise în Lusația, precum și patru centrale electrice pe bază de lignit în zonă, cu o capacitate combinată de peste 8 gigawați (GW) și o rețea feroviară de 400 km pentru transportul cărbunelui de la mine la centrale.
Sursa foto: Pixabay
Compania LEAG intenționează să construiască în Lusația cel mai mare centru german pentru energie regenerabilă. Producătorul de energie LEAG a anunțat proiectul „Gigawatt Factory” – înființarea unui hub de 7 gigawați (GW) din centrale fotovoltaice și eoliene pe fostele șantiere miniere până în 2030, precum și construirea unei centrale electrice pregătite pentru hidrogen verde, cu investiții estimate de 10 miliarde de euro. Proiectul va fi, de asemenea, un puternic motor pentru forță muncă în estul Germaniei. Detalii suplimentare găsiți AICI.
Ministrul Economiei și Protecției Climei, Robert Habeck, a vizitat zona în luna februarie a acestui an și a prezentat un grant de aproximativ 28,5 milioane de euro pentru construirea unei centrale de stocare a hidrogenului. Guvernul de coaliție al Germaniei a fost de acord să încerce să avanseze „în mod ideal” până în 2030 termenul de eliminare a cărbunelui, de la ținta actuală din 2038. RWE, operatorul centralei pe cărbune și minelor din vestul Germaniei, a convenit asupra unui plan cu ministerul lui Habeck pentru a înceta deja producția de energie pe bază de cărbune până în 2030 (sursa, CLEW). Pe de altă parte, reprezentanții statului din regiunile carbonifere din estul Germaniei au insistat în mod repetat că nu va fi posibilă eliminarea treptată cu câțiva ani înainte, deoarece regiunile nu au nici capacități de generare a energiei alternative, nici perspective economice pentru surse alternative de venit, mai scrie CLEW.
NOTĂ: NewsEnergy.ro a participat la BETD23 prin programul de burse oferit jurnaliștilor internaționali de către Ministerul Federal de Externe, Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) și Federația Germană pentru Energii Regenerabile (BEE e.V.).
(Sursa ilustrație principală: Pixabay)
