Skip to main content

Primul trimestru al anului 2024 va aduce știri importante: propunerile privind obiectivul climatic pentru 2040, care să plaseze UE în mod ferm pe calea către neutralitatea climatică până în 2050. De asemenea, vor fi prezentate concluziile primei evaluări a riscurilor climatice europene, pe care Direcția Generală Politici Climatice (DG CLIMA) a Comisiei Europene, împreună cu Agenția Europeană de Mediu, o efectuează în prezent, a declarat, într-un interviu exclusiv pentru NewsEnergy.ro, Elina Bardram – Director pentru Adaptare și Reziliență, Comunicare și Relații cu Societatea Civilă in cadrul DG CLIMA. Evaluarea riscurilor climatice va examina toate sectoarele, inclusiv infrastructura si sectorul energetic.

In acest interviu, am discutat despre importanta investitiilor in cresterea rezilientei la efectele schimbărilor climatice, despre impactul tranziției verzi asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și, de asemenea, despre riscurile pentru țările care rămân în urmă în acest imens proces de transformare a economiei europene într-o economie cu emisii zero până în 2050.

„Nu putem da timpul înapoi. Chiar dacă ne opunem schimbării când întreaga lume se schimbă, cei care rămân în urmă din propria alegere vor fi marginalizați și vor deveni din ce în ce mai irelevanți„, a declarat Elina Bardram.

Oficialul european a mai explicat ce pot face tarile din regiune, inclusiv Romania, pentru a recupera decalajul in procesul tranzitiei verzi si cum sunt ajutate prin mecanismele si instrumentele UE in acest sens. De altfel, Elina Bardram a fost prezenta ca speaker la Climate Change Summit 2023, cel mai amplu eveniment din Europa Centrală și de Est dedicat schimbărilor climatice, organizat in luna octombrie in Bucuresti.

Va invitam sa cititi, mai departe, interviul pe larg:

Rep: Adaptarea la schimbările climatice câștigă importanță alături de eforturile de reducere a impactului. Care sunt principalele provocări ale adaptării la schimbările climatice și ce pași ia Comisia Europeană pentru a aborda aceste provocări și a dezvolta reziliența în fața schimbărilor climatice?

EB: Foarte bună întrebare. Avem, desigur, Strategia UE de adaptare la schimbările climatice, care datează din februarie 2021. Așadar, am urmărit o strategie foarte cuprinzătoare pentru a implica diferite sectoare și pentru a avea acțiuni de adaptare mai inteligente, mai rapide, mai sistematice și mai internaționale la nivelul UE, dar și la nivelul statelor membre. Cea mai mare provocare, din punctul meu de vedere, este că adaptarea este in continuare considerată intr-un fel un plan de rezervă, in cazul in care toate eforturile noastre de reducere a impactului eșuează.

Reducerea impactului climatic este centrul acțiunilor noastre, însă dacă privim realitatea de astăzi și condițiile climatice din Europa și din alte părți ale lumii, nu este ca și cum am face mai întâi reducerea impactului și apoi, dacă nu reușim, să facem adaptarea. Trebuie să facem ambele în același timp.

Din punct de vedere politic, trebuie să dezvoltăm pregătirea la același nivel cu acțiunile noastre de reducere a impactului, atât în ceea ce privește prioritatea politică, vizibilitatea politică, cât și din punct de vedere financiar. Pentru că atunci când investim în reziliență, avem posibilitatea să evităm costurile daunelor. În loc să plătim pentru recuperare, vom plăti pentru pregătire, ceea ce reprezintă o investiție în perspectiva viitoarelor evenimente și consecințe climatice. Deci, dacă vrei, cea mai mare provocare în ceea ce privește adaptarea și pregătirea pentru noi este să anticipăm impactul și să investim în viitor, în loc să căutăm finanțare pe bază ad-hoc pentru recuperarea daunelor.

Rep: Și care sunt direcțiile care ajută continentul să se adapteze, din punct de vedere al politicilor?

EB: În ceea ce privește politicile, primul lucru pentru noi este să avem o viziune clară asupra situației, a expunerii la riscuri. Și pentru a realiza acest lucru, echipa mea, împreună cu Agenția Europeană de Mediu, desfășoară în prezent prima evaluare a riscurilor climatice europene, care va examina toate sectoarele – silvicultură, agricultură, sănătate, sectorul energetic, infrastructură – și va evalua impactul politicilor în prezent și în următorii 10 ani, precum și în perspectivă pe termen lung. Apoi vom evalua pregătirea politicilor și instrumentelor noastre financiare pentru a face față acestor realități. Deci, ne uităm cu adevărat la intersecția dintre politică și știință pentru a identifica cele mai bune modalități de avansare.

Rep: Și când am putea vedea niște concluzii cu privire la această evaluare?

EB: Calendarul nostru vizează primul trimestru al anului 2024. Și de ce avem acest termen? Este pentru că în jurul acelei perioade dezbaterea înaintea alegerilor pentru Parlamentul European va deveni cea mai intensă. Această dezbatere și evaluarea noastră, sperăm, vor contribui la identificarea priorităților programului de lucru pentru viitoarea Comisie, care va conduce până la sfârșitul anului 2029. În această perioadă, se vor gândi deja la următorul cadru financiar multianual, care va stabili tonul pentru viitorul imediat. Din cauza ciclurilor noastre atât de lungi, trebuie să ne pliem pe momentul politic care ne oferă cea mai mare eficiență.

Rep: Care este legătura dintre securitatea națională și efectele schimbărilor climatice? De exemplu, cât de important este pentru fiecare stat să aibă un sistem național de monitorizare a schimbărilor climatice și sisteme de detectare a dezastrelor naturale multiple, ca primă linie de apărare a statului?

EB: Reflectăm mult asupra reducerii dezastrelor împreună cu colegii noștri din DG ECHO, care gestionează Mecanismul european de protecție civilă. Ei furnizează multe date privind prevenirea dezastrelor către statele membre. Cu toate acestea, statele membre care au cele mai bune și mai robuste planuri de pregătire pentru dezastre sunt adesea acelea care au și planuri și strategii naționale foarte bune de adaptare. Și aceste două planuri, atunci când lucrează împreună și se asigură că fructifica resursele de informații, datele satelitare și altele disponibile, atunci pregătirea națională este la zi.

Dar trebuie să recunosc că destule state membre nu au abordat această problemă foarte serios. Pe măsură ce evoluăm și consecințele devin din ce în ce mai dramatice, acesta este într-adevăr un domeniu în care trebuie să ne intensificăm eforturile.

Rep: Eram curioasa cu privire la obiectivele climatice pentru 2040, care, din câte știu, sunt în prezent în discuții.

EB: Încă nu sunt în discuții. Ceea ce se întâmplă în momentul de față este că mai întâi Comisia efectuează o evaluare economică extinsă sau o evaluare care analizează impactul economic, social și de mediu al oricărui tip de obiectiv care ar putea fi propus. Apoi colegiul Comisarilor trebuie să discute despre aceasta, după care va fi adoptata și, după adoptare, planul nostru de obiective devine o Comunicare sau o propunere din partea Comisiei către Consiliu – toate statele membre – și Parlamentul European pentru punctul lor de vedere. Dar, desigur, nu vom finaliza această discuție în timpul acestui ciclu electoral.

Va fi ceva la care trebuie reflectat în următorii ani, pentru a ajunge la un consens și înțelegere cu privire la următorul obiectiv. Avem nevoie de obiectivul pentru 2040, deoarece în acest moment avem obiectivul pentru 2030 și apoi acest salt gigantic către emisii zero nete. Așa că, pentru ca întreprinderile să poată planifica investițiile și modelele lor de afaceri, vor avea nevoie să știe ce se va întâmpla între aceste două etape. Prin urmare, acest tip de repere este foarte important în elaborarea strategiilor lor pentru viitor.

Rep: Am auzit că aceste ținte pentru 2040 vor fi stabilite în primul trimestru al anului viitor.

EB: Propunerile vor fi prezentate, dar aceasta nu reprezintă stabilirea lor, ci doar deschiderea conversației.

Rep: Înțeleg, acum este clar. Vorbeați despre afaceri, iar următoarea mea întrebare este despre afaceri. Stabilirea obiectivelor privind reducerea emisiilor pentru 2040 va influența multe sectoare economice din UE. Care sunt principalele provocări pe care le anticipați pentru afacerile europene, în special pentru cele mici?

EB: Ei bine, primul lucru este asigurarea investițiilor necesare. Și acest tip de investiții, fie că este vorba de investiții publice sau private, vine cu cerințe de transparență. Și cerințele administrative asociate transparenței sunt adesea prea mari pentru unele dintre întreprinderile mici și, în mod similar, pentru finanțarea adaptării. Una dintre sursele cheie ar trebui să fie Banca Europeană de Investiții, care are în prezent o limită de 25 de milioane pentru împrumuturile lor. Avem o gândire foarte profundă despre cum să ne adresăm și micilor jucători, deoarece aceste întreprinderi mici reprezintă o parte foarte mare a economiei noastre și cum putem conduce credibil transformarea. Trebuie să ne gândim la modelele și platformele care să le servească nevoile pentru a le permite să facă parte și ele din tranziție.

Rep: Exact, pentru că sunt foarte îngrijorata de impactul social al tranziției, iar cetățenii vulnerabili și întreprinderile mici sunt, de asemenea, actori vulnerabili.

EB: Aici intervine justiția socială și tranziția echitabilă. Avem nevoie de acele rețele și structuri de securitate socială la nivel național, dar și la nivelul UE. Folosim unele dintre veniturile obținute din schema de comercializare a emisiilor (ETS) pentru Fondul Social pentru Climă, pentru a ne asigura că părțile cele mai vulnerabile ale comunității sunt ajutate într-adevăr în tranziție.

Rep: Am o întrebare ceva mai specifică: cum ar trebui să acționeze companiile sau ce ar trebui să facă companiile, în special cele mici, pentru a se adapta la reglementările tot mai stricte privind sustenabilitatea și pentru a transforma provocările în oportunități?

EB: M-am gândit mult la asta. Există unele programe de dezvoltare a capacităților care pot fi accesate prin intermediul Comisiei Europene, dar există și o posibilitate proactivă pentru companiile mai mici și antreprenori de a-si uni forțele și, poate, de a angaja servicii de consultanță ca grup de companii, în loc ca o singură companie să aibă o persoană cu normă întreagă pentru a face acest lucru sau pentru a încerca să îndeplinească cerințele. De asemenea, există oportunități interesante, de exemplu, din partea băncilor private, care au multă capacitate și poate ar putea fi mobilizate pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii ,care sunt adesea clienții lor, pentru a îndeplini cerințele de taxonomie sau alte politici ESG.

Rep: Finanțarea climatică reprezintă un aspect crucial al acțiunii climatice, în special pentru țările în curs de dezvoltare. Puteți detalia angajamentele și eforturile Uniunii Europene de a sprijini finanțarea climatică și asistența acordată națiunilor vulnerabile, în special în Europa de Sud-Est? Observ o tranziție cu două viteze în Europa: avem partea de vest a Europei, care este mai avansată în tranziție și mai dezvoltată, și această parte a Europei, care avansează mai lent. Prin urmare, deoarece finanțarea este mai importantă decât orice altceva, cum sprijină UE dezvoltarea acestei regiuni a Europei, prin mecanisme de finanțare?

EB: De exemplu, dacă ne uităm la unele dintre instrumentele construite din veniturile Schemei de Comercializare a Emisiilor (ETS) – veniturile din ETS cresc pe măsură ce vorbim, deoarece prețul ETS a crescut de la aproximativ 10 euro la 100 de euro și acum este la 75 de euro. Prin urmare, licitațiile pe care le organizăm pentru comercializarea emisiilor aduc statelor membre venituri semnificative și o parte din aceste venituri va fi folosită pentru transferul de la industria poluantă la modernizarea industriei. Și Fondul de Modernizare, care este un fond dedicat celor 13 țări mai puțin avantajate, care sunt în Europa de Est, are volume de alocat și, desigur, se bazează pe planurile statelor membre și pe inițiativele de proiecte. Dar, de exemplu, în perioada 2021-2023, România a obținut deja 2,6 miliarde de euro din fondurile de modernizare pentru a o ajuta în mod specific în tranziția sa. Se bazează pe PIB, nivelul actual de viziune, deci încercăm să facem puțină distribuire. De asemenea, țările din Europa de Sud-Est au ținte mai puțin stricte decât sunt, de exemplu, pentru Finlanda, Suedia. Deci, ținta României în Regulamentul de partajare a eforturilor nu este de 55%, ci o reducere de 12,7% față de nivelurile din 1990. Prin aceste instrumente încercăm să echilibrăm inegalitățile.

Elina Bardram_credit foto: Mihnea Ratte, Climate Change Summit 2023

Elina Bardram_credit foto: Mihnea Ratte, Climate Change Summit 2023

Rep: Ce pot face țările din regiunea Europei de Sud-Est, inclusiv România, pentru a accelera tranziția energetică și acțiunea climatică? Dacă aveți sfaturi specifice, să zicem. Cum se îndreaptă această regiune către acțiunea climatică?

EB: Există destul de multe oportunități în sectorul energiei din surse regenerabile, precum și în eficiența energetică – știți că unele dintre clădiri sunt destul de vechi, deci asigurarea reducerii emisiilor din infrastructura construită este, de asemenea, importantă. În ceea ce privește sursele regenerabile, lucrăm cu alte state membre și țări partenere pentru a vedea ce tipuri de modele funcționează acolo. Și există practici foarte interesante, de exemplu în Slovenia, unde au adoptat cu adevărat tranziția. Dar este necesară și o planificare foarte clară. Nu ar trebui să revenim la centralele electrice pe bază de cărbune, deoarece, în final, investiția în cărbune va duce la active blocate atunci când aceste practici nu vor mai fi acceptate.

Rep: Care sunt riscurile pentru țările care rămân în urmă în acest imens proces de transformare a economiei europene într-una cu emisii zero până în 2050?

EB: Riscurile sunt legate de competitivitate. Este pierderea competitivității, pierderea de competențe, deoarece trebuie să lucrăm și la dezvoltarea competențelor, și o societate care nu va indeplini provocările viitorului în cel mai bun mod posibil. Nu putem da timpul înapoi. Chiar dacă ne opunem schimbării când întreaga lume se schimbă, cei care rămân în urmă din propria alegere vor fi marginalizați și vor deveni din ce în ce mai irelevanți.

Rep: Să discutăm puțin despre diplomația climatică, dacă doriți. Care sunt unele dintre prioritățile și strategiile cheie ale Comisiei Europene în avansarea diplomației climatice pe scena internațională?

EB: Una dintre prioritățile noastre este să lucrăm cu parteneri strategici pentru a construi alianțe verzi. Avem deja o alianță verde cu Japonia și Norvegia, lucrăm la una cu Canada și vrem să ne asigurăm că implementăm soluții scalabile cu emisii reduse de carbon și să învățăm din experiența reciprocă în contextul tranziției. Aceste alianțe oferă multă vizibilitate și influență politică. Cealaltă direcție prioritară este colaborarea cu țările cele mai vulnerabile pentru a le aloca finanțări climatice tot mai mari, pentru a-i ajuta să devină mai reziliente la consecințele negative și, de asemenea, pentru a se moderniza. Desigur, colaborarea noastră nu are aceeași natură ca cea cu economiile avansate, dar totuși, este important pentru ele să înțeleagă interesul nostru comun în acțiunile climatice și să vadă că UE este cu adevărat implicată în solidaritate și multilateralism și nu doar își urmărește propriul interes.

––––––––––––––

SHORT BIO: Doamna Elina Bardram a fost numită Director pentru Adaptare și Reziliență, Comunicare și Relații cu Societatea Civilă la Direcția Generală Politici Climatice (DG CLIMA) a Comisiei Europene în octombrie 2022. A intrat în DG CLIMA în 2010 și a deținut diferite funcții de conducere și management intermediar în domeniul relațiilor internaționale, inclusiv în calitate de șef al Delegației UE la negocierile UNFCCC între 2014 și 2018. Între 2003 și 2010, doamna Bardram a lucrat în Direcția de Strategie a Direcției Generale pentru Relații Externe. Deține un doctorat în economie de la Universitatea de Economie și Afaceri din Viena. Lucrările sale academice s-au concentrat pe impactul globalizării.

NOTA EDITORULUI: Versiunea în limba engleza a interviului poate fi citită AICI.

(Credit foto: Mihnea Ratte)

ARTICOLE SIMILARE:

UE trebuie să acorde prioritate diplomației climatice în politica sa externă

Acord asupra EPBD: ZEB va deveni noul standard în construcții. Centralele pe combustibili fosili, eliminate până în 2040

Model pentru o tranziție energetică de succes: cum a ajuns Danemarca lider în energia verde // REPORTAJ

Ținte mai mari de eficiență energetică în UE. Eurodeputat: „Criza energetică nu s-a încheiat”

Analiză InfoClima: Un sistem național de monitorizare a schimbărilor climatice, o primă linie de apărare a statului?

UPDATE INTERVIU EXCLUSIV // Vojtech Vosecky, speaker la CCS 2023: Nu există viitor fără economie circulară