de Eusebiu Stamate, Senior Public Policy Analyst – Energy & Environment, Issue Monitoring
Anul 2025 a marcat sfârșitul intervenției directe a statului în prețurile la energie electrică, odată cu eliminarea mecanismelor de plafonare. În practică însă, retragerea din formarea prețului nu a însemnat o retragere din guvernanța pieței. Statul și-a recalibrat rolul, mutând controlul din zona excepțională a crizei către un cadru dens de reguli fiscale, mecanisme investiționale și constrângeri de infrastructură.
Sectorul energetic intră astfel într-o nouă etapă: liberalizat formal, dar ghidat instituțional, în care deciziile comerciale, investițiile și riscurile sunt tot mai strâns legate de politici publice, accesul la rețea și conformarea la un cadru de reglementare tot mai sofisticat.
Privit în ansamblu, anul 2025 marchează o reconfigurare structurală a sectorului energetic din România, în care statul își consolidează rolul de arhitect al pieței, iar riscurile comerciale sunt redistribuite între operatori, consumatori și bugetul public.
De la plafonarea prețurilor la control indirect al pieței
Încetarea schemei de plafonare a prețurilor la energia electrică, în luna iulie 2025, a reprezentat un moment simbolic și practic de liberalizare a pieței. Prețurile au început să reflecte mai bine condițiile de piață, iar expunerea la volatilitate a devenit din nou o realitate pentru consumatori și furnizori.
Totuși, protecția socială nu a fost abandonată, ci repoziționată. Intervenția generalizată în preț a fost înlocuită cu mecanisme sociale țintite, în special prin sprijinul acordat consumatorilor vulnerabili. Astfel, politica socială a fost separată formal de mecanismele de piață, iar presiunea financiară a fost transferată dinspre furnizori către bugetul public.
În paralel, în sectorul gazelor naturale, schema de sprijin a fost menținută până în 2026, ceea ce a prelungit incertitudinea privind calendarul și modalitatea de ieșire din intervenția administrativă. Rezultatul este un sector liberalizat formal, dar ghidat instituțional, în care deciziile comerciale rămân strâns corelate cu opțiunile de politică publică.
Fiscalitatea, noul instrument de politică energetică
În absența plafonării, fiscalitatea a devenit unul dintre principalele canale prin care statul a redistribuit costurile sistemice ale sectorului energetic. Reintroducerea impozitului pe construcții, menținerea impozitelor specifice pentru sectorul petrol și gaze, precum și ajustările fiscale cu impact transversal au consolidat tratamentul energiei ca sector de ajustare bugetară.
Pentru operatori, acest lucru s-a tradus prin creșterea costurilor fixe și prin reducerea predictibilității financiare pe termen mediu. Activele energetice, prin natura lor intensivă în capital, au devenit purtătoare de presiune fiscală suplimentară, iar capacitatea de a absorbi aceste costuri a devenit un factor de diferențiere între jucători.
În final, aceste costuri nu dispar, ci se propagă în lanț, reflectându-se în tarife, prețuri și marje. Fiscalitatea nu mai funcționează doar ca instrument bugetar, ci ca mecanism de politică energetică, cu efecte directe asupra competitivității și deciziilor de investiții.
Piața de energie electrică și maturizarea mecanismului CfD
Un alt element definitoriu al anului 2025 a fost consolidarea mecanismului contractelor pentru diferență (CfD) ca pilon structural al pieței de energie electrică. Prin reglementări secundare și proceduri operaționale, CfD-ul a fost integrat explicit în funcționarea pieței, iar contribuția aferentă a devenit o obligație sistemică pentru participanți.
Această evoluție a redus riscul investițional pentru anumite tipuri de proiecte, în special cele mari, standardizate și bancabile, dar a crescut în același timp pragul de intrare în piață. Disciplina contractuală pe piețele la termen a fost întărită, iar comportamentele speculative au fost limitate prin reguli mai stricte.
Piața este astfel orientată mai degrabă spre stabilitate și predictibilitate decât spre flexibilitate. Investițiile sunt susținute, dar selectate foarte strict, în funcție de capacitatea actorilor de a se integra într-un cadru reglementat tot mai dens.
Rețelele energetice, limita reală a tranziției
Dacă în anii anteriori accentul politicilor publice a fost pus pe stimularea capacităților de producție, 2025 a adus în prim-plan rețelele energetice ca principal factor limitativ al tranziției. Accesul la rețea a fost tratat explicit ca resursă limitată, care trebuie alocată competitiv și etapizat.
Reglementările adoptate au întărit cerințele procedurale, au clarificat termenele și au consolidat regimul garanțiilor financiare. În acest context, rețeaua este un instrument activ de guvernanță, care prioritizează proiectele în funcție de maturitate și capacitate financiară.
Consecința este o temperare a ritmului tranziției prin constrângeri structurale asumate. Indiferent de tehnologie sau de existența schemelor de sprijin, succesul investițional este tot mai strâns legat de accesul efectiv la infrastructură.
Regenerabilele intră în faza de disciplină operațională
În domeniul energiei din surse regenerabile, anul 2025 a fost caracterizat de consolidarea cadrului existent, în special prin transpunerea RED III. Accentul s-a mutat de la stimularea accelerată a instalării de capacități către integrarea lor în sistem.
Procedurile de autorizare au fost ajustate, regulile privind autoconsumul și stocarea au fost clarificate, iar regenerabilele au fost integrate mai bine în logica de funcționare a pieței și a rețelei. Tranziția energetică a intrat astfel într-o etapă operațională, în care disciplina tehnică și administrativă devine determinantă.
Dezvoltarea continuă, dar într-un cadru mai strict, în care finanțarea, operarea și integrarea sunt condiționate explicit de regulile de sistem.
Ce lasă 2025 în urmă pentru 2026
Anul 2025 nu a fost unul al retragerii statului din sectorul energetic, ci al transformării rolului său. Intervenția directă asupra prețurilor a fost abandonată, dar înlocuită cu un cadru dens de reguli care modelează comportamentele economice și direcția investițiilor.
Pentru 2026, se conturează un sector caracterizat de predictibilitate reglementată, dar cu flexibilitate redusă. Performanța actorilor va depinde tot mai mult de capacitatea de conformare, de anticipare a deciziilor de politică publică și de adaptare la arhitectura instituțională existentă.
În acest context, energia rămâne un domeniu puternic reglementat, în care libertatea de acțiune este tot mai strâns condiționată de reguli, infrastructură și priorități publice.
Această analiză se bazează pe raportul „Sectorul energetic din România în 2025”, elaborat de Issue Monitoring, care examinează evoluțiile legislative și de reglementare cu impact structural asupra sectorului energetic.
(Sursa foto: Pixabay.com)
CITEȘTE ȘI:
Eurelectric // Când se sting luminile: de ce Europa nu mai poate ignora rețeaua electrică
