Conform directivelor europene obligatorii și pentru România, din 2020 toate clădirile noi trebuie să aibă un consum foarte redus sau chiar aproape zero de energie. Deși măsura va avea un efect major pe piața construcțiilor, inclusiv cele rezidențiale, acesta este un subiect despre care nu se prea discută public și pentru care autoritățile fac prea puțin.
La începutul lui 2016, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care prevede că toate clădirile noi recepționate pe baza unor autorizații emise începând cu 31 decembrie 2020 vor trebui să aibă un consum de energie aproape egal cu zero. În cazul clădirilor publice, ordonanța e valabilă din 31 decembrie 2018.
În categoria clădirilor eficiente intră clădirile la care consumul de energie este aproape egal cu zero (nZEB) sau este foarte scăzut şi este acoperit în proporţie de minimum 10% cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere.
Ordonanța mai prevedea și obligația primarilor din localităţile urbane cu mai mult de 5.000 de locuitori să iniţieze planuri locale multianuale pentru a creşte numărul de clădiri noi şi existente al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Cât de mult respectă autoritățile această obligație, nu se știe.
Clădiri vechi și ineficiente
La nivel național, sectorul clădirilor este unul dintre cei mai importanți consumatori de energie, iar la nivelul unei clădiri, consumul de energie termică pentru încălzire și pentru asigurarea necesarului de apă caldă menajeră reprezintă aproximativ 70% din consumul total de resurse energetice.
Problema este mare în sectorul rezidențial, din cauza vechimii clădirilor. Potrivit datelor INS, 31% dintre clădirile rezidențiale sunt construite înainte de 1961, 19% – între 1961 și 1970, 23% – între 1970 și 1980, 14% – între 1981 și 1990, 7% – între 1990 și 1999, 6% – după 2000.
De asemenea, din cauza veniturilor reduse și a costurilor ridicate cu energia, mai ales în contextul unui grad redus de eficiență a clădirilor, o mare parte a populaţiei din România nu este capabilă – în general şi în condiţii normale – să îşi asigure niveluri suficiente de confort termic în locuinţe, având în vedere costul ridicat al energiei termice în raport cu veniturile.
O nouă strategie în domeniu
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a elaborat, în ultima parte a anului trecut, o strategie pentru mobilizarea investiţiilor în renovarea fondului de clădiri rezidenţiale şi comerciale. Documentul nu vorbește însă despre pașii concreți care trebuie făcuți pentru implementarea obligației ca, din 2020, toate clădirile noi să fie cu un consum aproape zero energetic.
Strategia trece însă în revistă stadiul actual al consumului energetic în clădiri, câteva măsuri luate în calcul în viitor pentru renovarea stocului de clădiri existent, dar și principalele piedici în calea eficientizării.
Ministerul Dezvoltării recunoaște că nu există nici o informare specifică sau conştientizare cu privire la performanţa energetică a clădirilor, în afară de promovarea programelor naţionale de reabilitare termica și a unor proiecte cu impact limitat (în special europene), cu excepția unor acțiuni limitate de informare derulate de asociațiile de municipalități.
Principalele măsuri din strategie
Principalele măsuri identificate şi cuprinse în strategie în ceea ce priveşte clădirile sunt: intensificarea campaniilor de informare a populaţiei şi a mediului de afaceri; continuarea programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”; continuarea Programului de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe; extinderea Programului naţional pentru eficienţă energetică (reabilitarea sistemului de termoficare, reabilitarea clădirilor publice) pentru perioada 2016-2020; obligativitatea dobândirii unor certificate de performanţă energetică, începând din 2010, pentru clădirile rezidenţiale (locuinţe unifamiliale şi apartamente) puse în vânzare sau închiriate; aplicarea de către autorităţile publice centrale şi locale a actelor normative referitoare la eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a energiei din surse regenerabile, continuarea programului Casa Verde si lansarea programului Casa Verde Plus finantat prin Fondul de Mediu.
Instrumente financiare
- Ministerul Dezvoltării mai notează că utilizarea unor instrumente financiar-fiscale – precum impozitarea, facilităţile fiscale sau alte stimulente – joacă un rol important în transmiterea de informaţii consumatorilor, dar şi actorilor de pe piaţă.
- Actele normative care reglementează activitatea companiilor de servicii energetice (tip ESCO) sunt importante pentru a determina dacă o piaţă este propice pentru finanţarea de o terţă parte.
- De asemenea, se ia în calcul dezvoltarea inițiativelor de credite verzi cu dobânzi sau condiții de credite preferențiale oferite de bănci în vederea atragerii investițiilor private pentru finanțarea renovărilor care vizează atingerea unor înalte standarde de eficienţă energetică şi sustenabilitate.
Obstacole în calea eficientizării
- Existenţa mai multor autorităţi ale administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul clădirilor, neexistând o corelare între acestea şi între legislaţia şi reglementările departamentale aferente.
- Nu există o strategie naţională comună pentru implementarea tehnologiilor şi soluţiilor energetice durabile.
- Cererea scăzută de tehnologii cu consum energetic redus pentru clădiri, ceea ce duce la preţuri mai mari.
- Tendinţa naţională de „maximizare a profitului cu eforturi minime” în locul metodei costurilor optime, ceea ce duce la executarea de lucrări necorespunzătoare.
- Lipsa lucrătorilor calificaţi sau lucrători cu o slabă pregătire în utilizarea noilor tehnologii concepute pentru energie electrică şi surse regenerabile de energie.
Sursa foto: Pixabay
RECOMANDĂRI:
Bucureștiul a depășit Praga și Budapesta la ponderea clădirilor de birouri „verzi”
După succesul mașinilor electrice, Norvegia vrea să devină lider pe piața de avioane electrice
