Aripa istorică a Muzeului Național Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” din București și-a redeschis porțile către public, după mai bine de patru decenii în care a fost inaccesibilă. Redeschiderea marchează finalizarea primei etape a procesului de modernizare realizat de Grupul Electrica, în parteneriat cu Fundația Electrica. Acest demers a făcut posibil ca spațiul, inaccesibil timp de peste 40 de ani, să poată fi din nou explorat. Dincolo de lucrările de restaurare, acest moment readuce în prim-plan povestea unuia dintre cei mai importanți pionieri ai energiei din România – inginerul care a gândit primul plan național de electrificare, realizarea hidrocentralei de la Bicaz și a creat un muzeu conceput ca instrument de educație tehnică pentru generații întregi.
- NewsEnergy vă prezintă, în amănunt, povestea acestui muzeu și a lui Dimitrie Leonida (1883–1965) – unul dintre cei mai cunoscuți ingineri și oameni de știință din România, un deschizător de drumuri în ceea ce privește ingineria energetică în România.
Muzeul tehnic „Dimitrie Leonida” prezintă în colecțiile sale aspecte ale evoluției tehnicii din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, exponate unice la nivel național și chiar mondial, colecționate cu pasiune încă din anii studenției de către inginerul Dimitrie Leonida.
Alexandru Chiriță, CEO Electrica: „Profesorul Dimitrie Leonida și-a dedicat viața tinerilor și educației, iar noi ne-am asumat promisiunea de a-i duce viziunea mai departe. Primul pas a fost crearea unui spațiu în care tehnologia poate fi înțeleasă prin explorare, deopotrivă de copii, viitori ingineri și de toți cei care îi trec pragul. Ne dorim ca acest muzeu să inspire noile generații și să îmbogățească parcursul profesioniștilor care vor modela sectorul energetic din România, desăvârșind circuitul dintre istorie și viitor.”
Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida _sursa foto: Electrica
Dimitrie Leonida, arhitectul modernizării energetice
Dimitrie Leonida nu a fost doar fondatorul unui muzeu reper pentru România, ci unul dintre arhitecții modernizării energetice a României. Format la Universitatea Tehnică din Berlin (1903–1908), într-o perioadă în care Europa industrială accelera, Leonida revine în țară cu o viziune clară: dezvoltarea infrastructurii energetice și formarea unei noi generații de specialiști.
„Absolvind cursurile Școlii Politehnice din Charlottenburg cu merite excepționale, el obține titlul de inginer electrician. În anul 1908, după ce și-a prezentat lucrarea de diplomă despre Centrala de la Bicaz, fapt ce a făcut mare senzație în cercurile de specialitate prin îndrăzneala prin care era tratată problema – se întoarce în patrie pentru a-și pune în aplicare toate visele ce și le făurise în anii studenției”. (Sursa: Alexandru Cebuc, Dimitrie Leonida, întemeietorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, în Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie, 1966, cimec.ro)
Viziunea: educație prin tehnologie
În 1908, pune bazele primei școli medii electrotehnice din România – Școala de electricieni și mecanici – în jurul căreia începe să construiască și un muzeu tehnic.
Ideea era simplă, dar revoluționară pentru acea vreme: tehnologia nu trebuie doar predată, ci și văzută, înțeleasă și experimentată.
- Încă din primii ani de activitate, implicat ca inginer al Primăriei București, contribuie la proiecte care schimbă fața orașului: extinderea rețelei de tramvaie electrice, dezvoltarea iluminatului public și realizarea centralei termoelectrice de la Grozăvești. În paralel, gândește în avans – încă din studenție – un proiect de metrou pentru București, pe care îl va susține toată viața (SURSA: cimec.ro/dimitrie-leonida/).
De-a lungul carierei, Leonida contribuie la dezvoltarea industriei electrotehnice românești, implicându-se în crearea și specializarea unor fabrici de echipamente electrice, dar și în educație, ca profesor la Politehnica din București și la cea din Timișoara.
Rolul său se extinde și la nivel strategic: în perioada interbelică este director al Societății de Gaz și Electricitate și implicat în electrificarea căilor ferate, iar ulterior contribuie, ca expert, la marile proiecte energetice ale României, inclusiv la realizarea hidrocentralei de la Bicaz – un proiect pe care îl gândise încă din anii studenției.
- El a realizat în 1921 primul Plan Național de Electrificare a României, propunând o rețeaua de distribuție de înaltă tensiune acoperind teritoriul întregii țări – o viziune extrem de avansată pentru acea perioadă. Planul a fost publicat în revista Energia, prima revistă cu această tematică, pe care a editat-o el însuși.
De la idee la reper național
Muzeul a fost fondat în 1909 de inginerul Dimitrie Leonida, inspirat de Muzeul Tehnic din München, pe care îl vizitase în perioada studiilor.
„În acest muzeu din München, spre marea încântare a studentului român, printre exponatele de seamă, de o mare valoare istorică și tehnică, era expusă încă de la început și <<Moara Românească cu făcaie>>, străbuna turbinelor de apă Pelton. Mult mai târziu, Dimitrie Leonida își amintea cu plăcere de acest lucru:
„Eram mândru de recunoașterea în străinătate a geniului creator tehnic al poporului român, mai ales că la Muzeul transporturilor din Berlin, înființat în același timp, cel dintâi exponat de mare însemnătate istorico-tehnică era un vagonet de mină, din lemn, prevăzut cu un ac (macaz); se arăta acolo că invenția acului de cale ferată a fost făcută pe la anul 1600, de muncitorii valahi de la minele de aur din munții Apuseni”.
Aceasta a fost epoca în care Dimitrie Leonida și-a schițat toate planurile de viitor, planuri ce avea să și le pună în aplicare imediat ce avea să se întoarcă în patrie”. (Sursa: Alexandru Cebuc, Dimitrie Leonida, întemeietorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, în Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie, 1966, cimec.ro)
Ca fun fact, articol din 1966 oferă un detaliu savuros despre începuturile industriale din București și despre celebra „Moară cu foc” a lui Gheorghe Assan:
„Această mașină a fost adusă de la Viena în anul 1853, odată cu cazanul ei, în scopul de a pune în mișcare prese de ulei și pietre pentru măcinatul grînelor. Transportul de la Viena la Giurgiu cu șlepul pe Dunăre a durat două săptămîni și apoi patru săptămîni, cu carele, de la Giurgiu la București, după ce s-au întărit mai întâi toate podurile de pe acest drum. Populația orașului a refuzat la început să macine la moara lui Assan și numai grație unei ierni foarte geroase, cînd a înghețat apa Dîmboviței și morile de apă nu mai funcționau, oamenii au început să macine la „Moara cu foc”, constatînd cu mirare că făina nu se ardea”.
(Sursa: Alexandru Cebuc, Dimitrie Leonida, întemeietorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, în Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie, 1966, cimec.ro)
Un muzeu recunoscut internațional
Din 1935, muzeul funcționează în actuala clădire din Parcul Carol I din București. Grație eforturilor sale, muzeul a strâns peste 6.000 de obiecte, în marea lor majoritate originale. De-a lungul timpului, colecția a inclus unele dintre cele mai importante repere ale începuturilor industriale și energetice ale țării.
„Printre exponatele cu valoare istorică, adunate și expuse în Muzeul tehnic de către Dimitrie Leonida, amintim prima mașină cu aburi folosită în țara noastră, de către Gheorghe Assan în anul 1853, la „Moara cu foc”.
Alte piese cu o valoare deosebită – mașina cu aburi care a funcționat la Banca Națională, Mașina cu aburi verticală de la Centrala Teatrului Național, mașina cu distribuție Rieder care a acționat dinamurile ce alimentau lămpile cu arc de pe bulevardele Cotroceni-Obor, mașina Sulzer de la Azuga, mașina Hartman cu doi cilindri de 100 C.P. care a funcționat la Manutanța armatei și altele – sînt exponate care ridică muzeul la o valoare deosebită.
Cazanul de la prima instalație a centralei termoelectrice de la Grozăvești cu 400 m² suprafață de încălzire, care producea aburi la 15 atmosfere, montată în 1912 după planurile profesorului Dimitrie Leonida, reprezintă unul din exponatele de seamă ale muzeului.
O piesă de valoare deosebită o reprezintă un motor cu ardere internă cumpărat pentru Școala de electricieni și mecanici de către Dimitrie Leonida, din primul său salariu, așa cum nota în memoriile sale.
Alte piese importante sînt două motoare Diesel unul de 180 C.P. vertical, care a funcționat la centrala electrică de la Filaret, iar cel de-al doilea orizontal, de 1000 C.P., ce a funcționat la fabrica de bere Bragadiru.
O piesă rară este și electromotorul primului tramvai electric din București, cunoscut fiind faptul că orașul București a pus în funcțiune un asemenea mijloc de locomoție înaintea Parisului, Vienei și a altor orașe din apusul Europei.
Tot aici se află și cel dintîi tablou de distribuție electrică întrebuințat de Abatorul comunal din București, ca și dinamul care a alimentat cu lumină electrică Teatrul Național din București pentru prima dată.
Cu ocazia marilor serbări din grădina Cișmigiu, din 1881, s-au folosit efecte frumoase produse de jocurile de apă și lumină. De la instalația „Fîntînilor luminoase“ se păstrează în muzeu prima mașină cu ardere internă adusă în țara noastră, ca și două proiectoare electrice.
În sfîrșit printre multe alte obiecte muzeistice, de mare însemnătate istorico-tehnică sînt și primele automobile din țara noastră, ca — autocamionul Serpolet, dotat cu o mașină de aburi cu o foarte mare presiune (80 atm). Scos din circulație pentru zgomotul prea mare pe care-l făcea, autocamionul a fost vîndut la licitație unui mecanic, care apoi l-a donat muzeului.
În muzeu se află și primul automobil de turism care a fost adus în țară în anul 1900, aparținând industriașului Gh. Assan. De asemenea și resturile primului automobil electric al lui Furnarache„. (Sursa: Alexandru Cebuc, Dimitrie Leonida, întemeietorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, în Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie, 1966, cimec.ro)
Nu întâmplător, în 1964, pragul Muzeului Tehnic era trecut de unul dintre cei mai influenți oameni din energia mondială: Walker Cisler, președintele companiei americane Detroit Edison, unul dintre liderii globali ai industriei energetice la acea vreme. Impresionat, acesta spunea:
„Sunt fericit că am vizitat acest minunat muzeu, unde atât de mulți au învățat din marile realizări tehnice ale istoriei. Aici ați marcat pentru toate timpurile unele fapte mari ale istoriei omenirii.”
Într-o epocă în care România încă își definea infrastructura energetică, muzeul lui Dimitrie Leonida devenea deja un reper recunoscut la nivel internațional.
Lupta pentru supraviețuirea muzeului
Și totuși, pentru susținerea acestui muzeu, Dimitrie Leonida a dus o luptă uriașă.
„În tot intervalul dintre anii 1909 și 1944, a trebuit să duc o luptă aproape continuă pentru menținerea muzeului. Primeam mereu ordine de evacuare, am fost dat în judecată și procesele au ajuns până la Curtea de Casație”, spunea prof. Leonida.
După această perioadă, muzeul a intrat într-o etapă de stabilizare, fiind inițiate lucrări de reparații ale clădirii și recuperate unele exponate importante, inclusiv macheta cu relieful țării, care fusese depozitată în condiții improprii.
În anul 1950, profesorul Dimitrie Leonida donează statului acest muzeu, fapt acceptat prin actul de donație Nr. 4230 din 11 august 1951. (Sursa: Alexandru Cebuc, Dimitrie Leonida, întemeietorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, în Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie, 1966, cimec.ro)
Dificultățile prin care a trecut muzeul nu s-au oprit însă. Fără fonduri, în 2022 muzeul se afla în pericol real de a fi închis. Doar o parte dintre miile de exponate vechi se regăsesc astăzi în spațiul deschis publicului.
Ce găsești în muzeu astăzi
Traseul expozițional reunește opt secții muzeale dispuse pe două etaje, care combină expunerea tradițională cu elemente digitale și educative. Vizitatorii pot descoperi exponatele cu ajutorul tabletelor și al meselor interactive, într-un format adaptat diferitelor categorii de vârstă.
La parter pot fi vizitate secțiile de aviație, hidraulică, mașini de tipărit și de calcul, iar etajul este dedicat navigației, telecomunicațiilor, telefoniei și iluminatului. Printre punctele de atracție se numără primele calculatoare românești „Cifa 102”, „Marica” (1959) și „Dacicc-1”, turbina Pelton acționată de motorul Ganz, aparatul de proiecție „GAUMONT PARIS” adus de regele Carol I pentru sala de teatru și cinema de la Castelul Peleș, precum și piroga sculptată dintr-un lemn, datată din secolul al XVII-lea, a transmis Electrica.
Calculatorul MECAN-2 este unul dintre primele calculatoare românești, realizat în anii ’60, contemporan cu CIFA (primul calculator românesc, 1957) și DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj, 1963). Ocupa o întreagă încăpere și era utilizat pentru proiectare inginerească, calcule energetice și industriale, cercetare științifică și planificare economică, fiind, practic, un „supercomputer” al vremii în România.
Calculator Mecan 2_ Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida_sursa foto: Electrica
Un alt exponat interesant este moara de la Ciuperceni (1850) – o moară țărănească din lemn, adusă din satul Ciuperceni (zona Gorj), care funcționa pe bază de energie hidraulică. Este un exemplu de inginerie populară, construită fără calcule moderne, dar extrem de eficientă. Dimitrie Leonida a inclus astfel de exponate pentru a arăta că tehnologia modernă nu apare din senin, ci își are rădăcinile în soluții simple, locale și ingenioase, care au stat la baza evoluției marilor sisteme energetice.
Moara de la Ciuperceni _ Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida_sursa foto: Electrica
Numeroase exponate sunt acum puse în valoare prin conținut digital, într-un format adaptat noilor generații.
Marilena Nedelcu, Președinte Fundația Electrica: „Am plecat de la o întrebare simplă: cum putem face ca același exponat să fie înțeles atât de un copil, cât și de un adult? Viziunea noastră a fost să valorificăm patrimoniul tehnic printr-o experiență captivantă, în care tehnologia permite exponatelor să „vorbească” pe limba fiecărui vizitator, de la copiii curioși la tinerii care aspiră la o carieră în inginerie. Totodată, prin traducerea integrală a conținutului în limba engleză, oferim acestor valori românești binemeritata deschidere către publicul internațional.”
Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida_sursa foto: Electrica
Pentru ca informația să fie ușor de înțeles, conținutul a fost gândit pe trei niveluri de vârstă:
- Exploratorii Mici (5-10 ani) care descoperă secretele tehnicii prin jocuri și explicații pe înțelesul lor;
- Cunoscătorii Tech (10-15 ani) care au acces la experimente digitale și detalii tehnice intermediare;
- Pasionații de Știință (peste 15 ani) care pot explora date istorice aprofundate, diagrame complexe și specificații de specialitate.
De la patrimoniu la inovație: muzeul intră în era inteligenței artificiale
În plus, muzeul devine a doua clădire din România care integrează un sistem AI pentru optimizarea consumului de energie, dezvoltat de Electrica împreună cu Renergia și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Platforma analizează în timp real consumul de energie, identifică tipare și generează recomandări pentru optimizarea performanței energetice, contribuind la reducerea consumului și a amprentei de carbon. Primele implementări ale acestei soluții au fost realizate la sediul Electrica și la muzeu, marcând un pas important în direcția eficienței energetice a clădirilor din România.
Machete care spun istoria energiei
La inaugurarea aripii modernizate, vizitată sâmbătă și de NewsEnergy, publicul poate descoperi încă de la intrare biroul lui Dimitrie Leonida, unde sunt păstrate mobilierul original, biblioteca și o parte din colecția sa de cărți, alături de documente și obiecte care reconstituie spațiul de lucru al fondatorului.
Biroul savantului Dimitrie Leonida din muzeul tehnic _ sursa foto: Electrica
Povești din istoria energeticii românești sunt reconstruite în detaliu și prin machete ale unor proiecte reale – precum termocentrala Filaret, una dintre primele mari centrale electrice ale Bucureștiului. Construcția a început în 1906, pe fostul amplasament al Uzinei de Gaz Aerian (pusă în funcțiune în 1871, gazul aerian fiind folosit la iluminatul public al orașului București). Termocentrala Filaret a fost pusă în funcțiune în 1908, cu 3 grupuri Diesel de 675 CP, cele mai mari din Europa la acel moment.
De asemenea, este expusă o machetă grup motor de la centrala electrică din Botoșani, proiectată (1912–1913) și implementată de Dimitrie Leonida, care a coordonat și lucrările de electrificare ale orașului.
Cum se scotea petrolul cu găleata
Interesante mai sunt și machetele care ilustrează începuturile extracției și prelucrării petrolului pe teritoriul țării. De exemplu, hecna cu cal – care arată începuturile industriei petroliere, înainte de mecanizare.
Înainte de apariția industriei petroliere, țițeiul era extras în mod rudimentar, prin metode care astăzi par greu de imaginat. Din fântâni, petrolul era scos cu ajutorul unor găleți, acționate manual printr-un sistem simplu de scripeți.
În unele cazuri, mecanismul era pus în mișcare cu ajutorul unui cal – așa-numita „hecnă” –, care rotea instalația. Practic, în timp ce o găleată plină cu țiței era ridicată la suprafață, alta cobora goală în puț. Capacitatea unei astfel de instalații ajungea la aproximativ două tone pe zi – o dovadă a ingeniozității, dar și a limitelor tehnologiei de la acea vreme.
De la extracție rudimentară la revoluție industrială
De la extracția rudimentară a țițeiului cu găleata, până la rafinare industrială, România a făcut un salt spectaculos în doar câțiva ani. În 1856, antreprenorul Theodor Mehedințeanu semna un contract cu Primăria București pentru aducerea din Hamburg a echipamentelor necesare construirii unei distilerii la Râfov, lângă Ploiești – prima instalație de rafinare industrială a petrolului din țară.
Un an mai târziu, în 1857, Bucureștiul devenea prima capitală din lume iluminată cu gaz lampant, marcând intrarea României în statisticile globale ale industriei petroliere. Macheta rafinăriei Mehedințeanu este, de asemenea expusă.
Într-un muzeu care astăzi îmbină tehnologia cu educația pentru noile generații, redescoperirea acestor spații devine și un exercițiu de memorie: despre cum se construiesc marile proiecte și despre cei care le-au gândit. Pentru că, așa cum spunea Dimitrie Leonida:
„Când se înfăptuiesc lucrări mari tehnice, puțini își mai amintesc de timpul când s-au zămislit primele idei și s-au făcut primele studii”.
Tocmai această memorie este cea pe care muzeul o aduce din nou în fața publicului.
CITEȘTE ȘI:
Romania Unfolds: Biogazul și energia geotermală – soluții care schimbă harta energetică a României
Ciugud: Lecții despre viitorul verde și digital al satului românesc // REPORTAJ VIDEO
Cum poate România juca în „Champions League” din cercetare și inovare. Modelul norvegian
