Care sunt atuurile și punctele slabe ale României în tranziția energetică? Ce teme prioritare ar trebui incluse pe agenda Guvernului pentru a susține dezvoltarea țării? Cât de preocupați suntem de sustenabilitate și cât de pregătiți pentru cursa de progres accelerat în care ne împinge Green Deal? Iată doar câteva teme atinse într-un interviu acordat NewsEnergy de către Corneliu Bodea, CEO al ADREM și președinte al Centrului Român al Energiei (CRE).

Iată, mai jos, discuția pe larg:

Rep: Reprezentați o organizație care funcționează ca o platformă de dialog dintre mediul industriei energetice, autoritățile competente din România și instituțiile relevante de la nivelul Uniunii Europene. Care credeți că ar trebui să fie temele prioritare de pe agenda Ministerului Energiei/Guvernului în acest an și de ce? Haideți să listăm cele mai importante dintre ele.

C.B.: Sunt câteva teme majore pe care România trebuie să le adreseze pentru a putea crea un mediu propice de dezvoltare și de afirmare la nivel regional a sectorului nostru energetic, care nu duce lipsă de resurse, de specialiști competenți în domeniu și de jucători în piață care să ne conducă spre progres. O problemă care s-a perpetuat de-a lungul timpului este cadrul legislativ impredictibil, care nu încurajează investițiile și acest lucru este valabil nu doar pentru industria de energie, pentru că am spus în mai multe ocazii că admir antreprenorii și curajul lor de a merge înainte într-un context care nici înainte de pandemie nu a fost mai favorabil.

Acum este momentul pentru sprijinirea proiectelor antreprenoriale de anvergură, a proiectelor mari de investiții care să ne conducă spre modernizare, tehnologizare, digitalizare și să facă din România o piața competitivă. Instrumente avem, iar Pactul Ecologic European este o astfel de oportunitate pentru investițiile în inovație, automatizare, în tehnologii și produse care să contribuie la eficientizarea sistemului energetic național.

Platformă offshore - sursa: OMV Petrom

Platformă offshore – sursa: OMV Petrom

Rețelele inteligente, contorizarea inteligentă, dar și producția de energie din surse regenerabile împreună cu dezvoltarea capacității de stocare prin baterii sunt câteva exemple de măsuri prioritare pe agenda unui Guvern care să creeze premisele unei reconstrucții economice durabile.

De asemenea, resursele de gaze din perimetrele adânci ale Mării Negre pot asigura consumul intern de gaze naturale, precum și redresarea industriei de petrochimie, motiv pentru care este important ca România să înceapă cât mai curând exploatarea lor și să-și întărească astfel poziția în regiune. 

Schimbările climatice domină agenda globală. Sustenabilitatea începe să fie inclusă by default în strategiile de dezvoltare ale marilor companii, dar și ale marilor orașe. Cât de serios e tratată această temă în România și cum ar trebui să procedăm?

Cred că unul din lucrurile pe care ni le-a arătat pandemia ține de relația noastră cu mediul înconjurător, de faptul că avem tendința să credem că ni se cuvine un anumit confort, să respirăm aer curat, să trăim în orașe nepoluate, dar să nu facem nimic pentru asta.

Sustenabilitate, schimbari climatice - sursa: Pixabay

Sursa foto: Pixabay

Imaginile din nordul Chinei în care temporar, odată cu izbucnirea crizei sanitare și încetinirea activităților industriale, perdeaua de smog a fost dată la o parte, sunt foarte grăitoare în acest sens. Același fenomen l-am văzut și în metropolele americane și în orașele din Europa care într-un fel „au înghețat” într-o acalmie ce ne-a permis să vedem mai clar ca niciodată care sunt efectele acțiunilor noastre. Referitor la cum ar trebui să procedăm, eu văd o singură soluție: cu responsabilitate. Sustenabilitatea deja nu mai ține de o anumită gândire progresistă sau o țintă pe care trebuie să o atingem peste un număr de ani. Ea trebuie asigurată acum și este nevoie de implicarea fiecăruia, de la autoritățile statului, la companiile care trebuie să vadă dincolo de fuga după profitul marginal și până la noi, care nu mai putem continua cu aceleași vechi comportamente ce ne-au adus aici.

Anul trecut a fost unul plin din punctul de vedere al reglementărilor la nivel european pentru transpunerea Green Deal, care are ca obiectiv central reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și neutralitatea emisiilor, în 2050. Am avut Valul de renovări, Strategia pentru hidrogen, Taxonomia etc. Cum ne afectează/influențează politica energetică toate aceste modificări și cât de bine sunt transpuse în politicile naționale?

Comisia Europeană este principala forță europeană privind angajamentele politice în privința schimbărilor climatice. Obiectivul de neutralitate a carbonului până în anul 2050 este fără egal în istorie, având setată o limită intermediară a emisiilor de gaze cu efect de seră la 55% până în anul 2030. Istoria recentă ne arată că se poate, iar România este un exemplu de bună practică privind cel puțin dezvoltarea energiei din surse regenerabile. Aleg să fiu încrezător în capacitatea noastră de a ne alinia la obiectivele de energie și climă ale Uniunii Europene, de a recunoaște corect nivelul de la care plecăm și de a decide cu încredere și curaj în beneficiul industriei și al consumatorului final.

Privind Taxonomia, respectiv  dezvoltarea unui sistem de clasificare a investițiilor pentru activități economice, consider ca acest set de reguli reprezintă piatra de temelie pentru investitori și pentru atingerea obiectivelor de mediu ale Uniunii Europene pentru anul 2030, precum și pentru neutralitate climatică până în 2050.

Centrul Român al Energiei a înaintat un punct de vedere pe acest subiect Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri prin care ne oferim întreaga disponibilitate și expertiză în demersurile acestora de a determina Executivul european să recunoască contextul național al statelor membre și al celor mai bune tehnologii (BAT).

Dorim să atragem atenția asupra limitelor de emisii recomandate de CE, care fac referire la producția de energie electrică din combustibili fosili gazoși sau lichizi, valori menite din start să descurajeze investițiile în astfel de tehnologii și resurse, nefiind bazate pe cele mai bune tehnologii (BAT) din domeniu.

În plus, pentru a îndeplini limitele recomandate de CE, mixtul combustibilului utilizat ar trebui să conțină gaze decarbonate, cum este hidrogenul. Momentan nu cunoaștem fezabilitatea economică a unor astfel de soluții tehnice, nu există o piață a hidrogenului pentru estimarea costurilor reale pe termen mediu și lung și implicit este imposibil de verificat criteriul de suportabilitate a prețului pentru consumatorul final din România.

Reamintim că în România standardul de suportabilitate al prețului energiei, raportat la nivelul de venit, este considerabil sub media Uniunii Europene. Având în vedere acest aspect, avem dubii că o astfel de tranziție energetică va putea fi justă, inclusivă și cu oportunități egale pentru toți cetățenii țării, aceștia urmând a plăti un preț substanțial mai ridicat pentru programe care nu este fundamentat economic și social.

CE Oltenia - sursa: CE Oltenia (Facebook)

CE Oltenia – sursa: CE Oltenia (Facebook)

Considerând angajamentele României din cadrul Planului Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice precum și din Strategia Energetică Națională 2020-2030 cu perspectiva anului 2050, ne exprimăm îndoiala privind atingerea țintelor în condiții de eficiență economică și suportabilitate pentru utilizatorii de energie.

Vor urma noi modificări importante, printre care revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile și a Directivei privind eficiența energetică. Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, perspectivele industriei energetice românești cu privire la tranziția la o economie cu emisii reduse de carbon? Cum ar trebui făcută această tranziție? Ce oportunități/riscuri generează atât pentru sectorul energetic, cât și pentru economie în ansamblu?

Tranziția energetică se va face cu mult efort în România. Portofoliul de centrale electrice care folosesc combustibili convenționali vor continua să funcționeze pentru o perioadă, pentru a acoperi cererea de energie electrică și a menține echilibrul în regiune, deși sunt învechite, poluante și ineficiente.

Obligația celor care ne conduc va fi să asigure o predictibilitate legislativă, factori competenți de decizie, suport financiar pentru tehnologiile care vor reduce emisiile de carbon, concomitent cu dezvoltarea de noi surse de energie electrică pentru a înlocui treptat pe cele care folosesc cărbune, precum și măsuri de eficiență energetică pe întreg lanțul de valoare al sectorului energetic.

Mai mult, este vitală încurajarea domeniului de cercetare-inovare și dezvoltarea de parteneriate public-private cu investitorii. De asemenea, România ar trebui să joace un rol activ în Europa privind producția de hidrogen verde, prin electroliză, folosind electricitatea din surse regenerabile precum și hidrogen din surse de hidrocarburi, dar cu captarea carbonului.

Responsabilitatea de a construi eficient energetic revine tuturor

Cladiri eficiente, eficienta energetica - Sursa: Pixabay

Sursa foto: Pixabay

Vedem că standardele pentru clădiri sunt tot mai stricte, astfel încât acest sector să își joace rolul cu adevărat important pe care îl are în combaterea încălzirii climatice. Care este potențialul eficienței energetice în clădiri în România și ce măsuri ați recomanda Guvernului să ia pentru acest sector?

Începând cu 31 decembrie 2020, în România toate clădirile pentru care se emit autorizații de construire după această dată trebuie să respecte standardul ”nearly zero energy building”, conform directivelor europene. Pentru clădirile publice aceasta era o cerință obligatorie încă de la sfârșitul lui 2018, iar acum responsabilitatea de a construi eficient energetic revine tuturor, atât statului cât și companiilor private care investesc în clădiri de birouri sau complexe rezidențiale, dar și a noastră, a fiecăruia.

În ce privește clădirile deja existente, nu este o noutate pentru nimeni că avem multe clădiri vechi – în București, de exemplu, statisticile arată că o treime dintre clădiri au peste 50 de ani, iar consolidările știm că se fac greu și anevoios, nu mai vorbim de eficientizarea energetică. Potențial există tocmai pentru că avem mult de lucru în această privință, iar clădirile având o contribuție semnificativă la emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă un sector cu rol cheie în atingerea obiectivelor Uniunii Europene, dacă reușim să implementăm această eficientizare energetică. Este nevoie de un cadru legislativ clar și transparent și este o obligație a autorităților locale, care beneficiază inclusiv de finanțare de la Comisia Europeană, să facă acest lucru și să se implice în asigurarea sprijinului legislativ și financiar necesar.

Cred că următoarea întrebare ar trebui să fie legată de consumatorul vulnerabil, o temă foarte neatent tratată până acum de către autorități. Care sunt instrumentele-cheie pe care le-ați recomanda autorităților pentru protejarea acestora?

Problema consumatorului vulnerabil se rostogolește de multă vreme între producătorii și furnizorii de energie și, din păcate, niciun guvern nu a reușit până acum să o rezolve, pentru că nu definisem clar cine este acest consumator și care sunt obiectivele vizavi de el. La începutul acestui an am întrezărit primele raze de speranțe, cu un proiect de lege care ar urma să intre în vigoare de la 01 septembrie și care stabilește criteriile pentru consumatorul vulnerabil și măsurile de protecție socială. Asigurarea cadrului legislativ care să fundamenteze soluțiile de întrajutorare este instrumentul cheie și mă bucur că, în sfârșit, facem pașii necesari în această direcție.

Este nevoie ca autoritățile să-și revizuiască atitudinea față de cetățeni și față de comunitate

Sursa foto: European Mobility Week, Facebook

Sursa foto: European Mobility Week, Facebook

Orașele sunt principalii actori în lupta împotriva schimbărilor climatice. Vedem trendurile în marile centre urbane: neutralitate a emisiilor, transport sustenabil, digitalizare etc. Cum vedeți situația în România, cât de conștiente, dar și cât de implicate sunt autoritățile locale în acest efort de a face, până la urmă, viața cetățenilor mai bună și mai sănătoasă?

Eu sunt mai optimist din fire și găsesc motive dacă mă uit la progresul pe care l-am făcut treptat în ultimii ani. În 2017 se lansa primul proiect de casă modulară inteligentă, iar anul trecut la Cluj se finalizau lucrările pentru prima stradă smart din România, ceea ce ne arată că putem face pașii necesari pentru asigurarea sustenabilității climatice. Și în zona de business văd o schimbare, iar ca un exemplu mă bucur să vă împărtășesc că Adrem, grupul de companii pe care îl conduc, începând de anul trecut montează sisteme fotovoltaice pe case și contribuie în acest fel la promovarea soluțiilor de energie verde.

Observ și din partea autorităților un efort mai mare în această direcție, însă unele probleme urgente continuă să treneze, precum decongestionarea traficului, care a devenit în marile orașe insuportabil. S-ar putea rezolva prin măsuri punctuale, de exemplu, prin stabilirea unui interval orar, să spunem 22:00 – 06:00, de aprovizionare a marilor lanțuri de magazine, tot așa cum este reglementat transportul greu.

Cred că mai întâi este nevoie ca autoritățile să-și revizuiască atitudinea față de cetățeni și față de comunitate, ei sunt administratorii banilor noștri și nu trebuie să uite că au datoria de a implementa acele măsuri care să ducă la o creștere a calității vieții, într-un mod sustenabil.

Green Deal este o oportunitate imensă

Enumerați-ne, vă rog, cele mai mari trei oportunități pe care Green Deal le oferă pentru România, fondurile nerambursabile uriașe fiind una dintre ele, și cum ar trebui ele gestionate de către mediul politic, dar și cel privat.

Green Deal este o oportunitate imensă, pe de-o parte este un instrument de reconstrucție economică pe baze mai trainice și mai sănătoase – iată că vorbim de ținte foarte ambițioase de neutralizare a emisiilor de gaze până în 2050 – iar pe de altă parte putem recupera în zonele în care nu stăteam bine nici înainte de pandemie. Pentru că este cel mai ambițios proiect al Uniunii Europene de la înființarea sa, aceste angajamente clare se reflectă și în sume uriașe disponibile pentru granturi nerambursabile și credite garantate.

Împreună cu sumele din Planul de Redresare pentru Europa, România are acces la resursele financiare necesare pentru decarbonarea sistemului energetic, creșterea nivelului de digitalizare în toate ariile din economie, dezvoltarea pe principii de eficiență economică și energetică și, nu în ultimul rând, sprijinirea domeniilor de cercetare și inovare cu cel mai mare potențial.

Avem oportunitatea de a implementa proiecte mari antreprenoriale, de a moderniza infrastructuri vechi, de a investi în digitalizare, automatizare și tehnologii noi care să crească eficiența proceselor și să ajute România să-și consolideze poziția la nivel regional. Mediul privat are nevoie de o anumită predictibilitate, iar cel politic are în sarcina sa să asigure un cadru corect și transparent de politici eficiente care să susțină investițiile.   

Inovatii - sursa: Pixabay

Inovatii – sursa: Pixabay

Sunteți o organizație implicată inclusiv în proiecte de cercetare și inovare. Vorbiți-ne puțin și despre aceste proiecte, vă rog.

Sunt foarte mândru și bucuros să vă împărtășesc faptul că CRE lucrează împreună cu partenerii săi din 10 consorții internaționale la proiecte de cercetare pentru cuplarea piețelor energetice, integrarea de până la 100% a surselor regenerabile de energie în rețeaua de transport a energiei electrice, automatizare în mediu complet virtual, digitalizare, precum și prevenirea atacurilor cibernetice asupra reţelelor de distribuţie: CROSSBOW, PHOENIX, TRINITY, EDDIE, EDGEFLEX, SUCCESS, RESERVE, NRG5,  WISEGRID și SOGNO. În prezent, valoarea de finanțare a proiectelor CRE depășește 4 milioane de EURO, iar Comisia Europeană a plasat CRE, la sfârșitul anului trecut, în primele 10 organizații din România care au atras fonduri europene prin programul Orizont 2020.

Noi, Centrul Român al Energiei și asociațiile membre, credem foarte tare în potențialul României de a fi un jucător important la nivel regional în piața energetică și avem fără doar și poate această capabilitate. Nu ne lipsesc resursele, specialiștii, cunoștințele, însă avem restanțe la câteva capitole pentru că cercetarea și inovarea nu au fost, din păcate, niciodată o prioritate, iar până la digitalizarea sistemului energetic mai sunt multe investiții de făcut în automatizări, rețele inteligente sau sisteme de contorizare inteligentă. De aici și rolul important pe care îl are CRE ca liant între jucătorii din piața energetică autohtonă, autoritățile locale și liderii de la Bruxelles pentru că, să nu uităm, țintele foarte ambițioase ale Uniunii Europene sunt asumate și de către România.

Suntem într-o cursă a schimbării, a adaptării la noua realitate indusă de schimbările climatice și de avansul tehnologic rapid. Dacă noi, ca țară, ne-am uita în oglindă, ce am vedea acum, cum ne-am descrie, cât de pregătiți suntem pentru această cursă? Care sunt cele mai slabe trei puncte ale noastre, când vorbim de provocările pe care Green Deal ni le pune în față? Dar punctele forte?

Cu efectele schimbărilor climatice cred că ne împăcăm mai greu, poate nici nu realizăm încă impactul dezastrelor antropogene. Din punct de vedere tehnologic, oamenii se adaptează mult mai ușor, problema este la nivelul celor care dezvoltă și implementează politicile publice, care politizează excesiv, care concep o legislație stufoasă și de multe ori contradictorie și care au valorificat prea puțin bazinul de specialiști și resursele pe care le avem.

Ca să vă dau un exemplu de adaptare la avansul tehnologic, haideți să ne uităm la  generația Alfa, generația celor născuți după 2010 despre care se spune că vor schimba lumea și vor fi cei mai longevivi din istorie. După noi vine o generație pentru care termenul cheie va fi ”flexibilitate” și asta pentru că au crescut de foarte mici înconjurați de tehnologie și modelele de până acum nu vor mai fi aplicabile la ei.

Dar ca sa revenim la Green Deal, lipsa de predictibilitate politică în România și un cadru legislativ coerent, corect și transparent sunt o problemă. Acestea nu sunt premise bune pentru atragerea investitorilor și sunt de admirat antreprenorii care de-a lungul timpului au îndrăznit să se aventureze și au mers înainte cu mult curaj, într-un context de incertitudine.

Pactul Ecologic European este o șansă pentru noi să transformăm un neajuns – întârzierea progresului tehnologic – într-un avantaj și să recuperăm, să valorificăm resursele, specialiști și cunoștințele pe care le avem pentru a reconstrui o lume de care generațiile următoare să se mândrească.

CITEȘTE ȘI:

Răzvan Nicolescu: Se joacă un deceniu în acest an. Poate să fie un deceniu câștigat sau unul pierdut ireversibil. Trebuie să strângem rândurile

ARTICOLE SIMILARE:

Frans Timmermans, către autoritățile române: Cărbunele nu are niciun viitor

O nouă strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, adoptată astăzi

GALERIE FOTO // Protejează ceea ce iubești! 16 pași pentru a-ți reduce amprenta de carbon